Iconoclastul

Astazi am scapat din nou, de psihiatrie, de fiecare data cand ma duc la psihiatru ies cu sentimentul ca am scapat si de data asta. Prima data era un individ cu un ciocan de dat la gioale, iar prima intrebare a fost:

‘Ai sifilis?’

Consternarea de pe fata mea mi-a adus premiul mult visat pe care nu l-am folosit niciodata: Apt de zbor!

Astazi insa psihiatrul n-avea chef de glume, asa ca a fost testul cu asteptatul si intrebarile stupide:

Cu ce te ocupi? Adica? Mai specific?

Asa ca pentru domnii psihiatri si analisti le voi povesti inca ceva despre mine.

Imi plac icoanele, desi comunismul mi s-ainfiltrat in sange imi plac icoanele, ce sa-i fac. Chiar am una acasa de-i zice Constitutie. Imi placea tare mult pana cand a venit unul de ‘avea o pinacoteca acasa si mi-a zis ca ar fi fake. Unii carcotasi mi-au spus ca de fapt sau e Magna Carta sau nu e nimic. Altii mi-au zis ca de fapt in Ungaria s-ar afla originalul.

Ma uit la ce am eu pe perete si nu prea seamana cu poza de la Magna Carta, oricum ceea ce am eu pe perete este mai fresh, are prospetimea unei salate. Chiar si fake imi placea icoana asta. Dar daca ar fi fost doar atat. dar de fapt am aflat ca nu este constitutia mea, de fapt am afl

at ca e constitutia lui Iorgovan, si de-atunci mi s-a facut teama, daca e a lui si intr-o zi o sa vrea sa sa si-o ia acasa? Cu timpul am mai uitat de icoana de pe perete, iar carcotasii s-au inmultit. Ba ca cica Constitutia ar fi fiica lui Iorgovan cu Iliescu, ba ca ar fi facut incest Iliescu cu ea, ba ca ar fi violat-o Basescu. Or asta e pedofilie, constitutia mea n-are nici macar 18 ani. Nu trece zi sa nu aflu ca pe a mea icoana a mai violat-o cineva ba in curte, ba in parlament, ba

in guvern. Toate discutiile despre constitutie se rezuma la sex, sex, sex. Nu m-ar mira sa aflu ca de fapt cea mai potrivita constitutie este regulamentul organic al lui Kiseleff.

Dupa cum spuneam insa Constituiei mele ii lipseste culoarea magnei

carta.

Dar credeam ca pe

ntru icoane merita orice sacrificiu, cel putin francezii au fost intotdeauna gata sa lupte pentru constitutia lor, si nu cred ca ar fi avut  Barras, Louis Marie de La Révellière-Lépeaux, Lazare Carnot,Étienne-François Letourneur sau Jean-François Rewbell curajul sa afirme ca de fapt ei sunt parintii constitutiei. Constitutia era o icoana sacra pentru mine, pana  cand am aflat ca de fapt este o femeie usoara ieftina si falsa.

Asa am devenit iconoclast. Si ca sa nu aud un nou act sexual cu constitutia nu-mi pasa, de fapt este constitutia lui Iorgovan si nu a mea. As fi vrut insa o icoana facuta de cel mai mare artist in viata, ceva in care sa cred si care sa-mi permita sa sper, dar aud ca de fapt parlamentul stie mai bine ce vreau eu, si su stiu ca nu mai exista mari artisti in viata, asa ca de cateva zile am probleme: Nu mai suport icoanele.