TIaR

Ce o fi aia distopie? Anul de gratie 2034 si eu sunt preocupat de lucruri tampite. Noroc ca mai am baterii pentru radio, altfel as fi murit de plictiseala. Ieri Frontul Liberal Democratic a eliberat capitala, nici nu vreau sa ma gandesc cum i-au masacrat pe conservatori la parlament. Mi s-a facut sete. Tre’ sa gasesc pe undeva un PET pe camp. Am porit printre buruienile inalte de un metru care camufleaza masina in care locuiesc. Merg dua’z de metri si vad o sticla aproape noua, nu mai trebuie decat sa gasesc balta aia cu apa proaspata, dau cu grija la o parte broasca din balta. Markerul meu secret unde sunt broaste apa e buna de baut. Ce sentiment minunat, sa ai casa ta si tot ceea ce-ti trebuie in curte. Ma intorc la masina, sau casa cum imi place mie sa-i spun, totul e frumos tencuit cu lut si daca dai la o parte buruienile nu se mai vede decat usa, scaune moi de piele, cine va mi-a spus ca a fost masina celebra Maybach sau ceva de genu’, oricum este casa mea, o am mostenire de la unul din Frontul Noii Generatii, a fost scumpa, a trebuit sa-i dau toata ratia de cartuse pe un an de zile, si mi-a luat si GPS-ul, chiar fara sateliti tot mai avea niste jocuri super, dar fara baterii nu mai valora nimic pentru mine.

Imi zicea batranu’ ca era o vreme cand se gaseau bateriile mai ceva decat cartusele, dar asta era demult pe vremea cand nu era criza energetica si mai existau si niste plante uriase numite copaci, cica unele aveau chiar 3 metri. Da’ toata lumea stia ca batranu’ nu mai era in toate mintile.

Faza nasoala e ca tre’ sa ma duc la cumparaturi, m-am uitat in torpedou si nu mai e nimic, si am o tarsa, de cateva zile democratii au inceput sa evacueze capitala si s-au gasit sa o evacueze tocmai pe autostrada. Dar se pare ca n-am incotro, imi cam chioraia matzele, asa ca o iau pe autostrada, pe autostrada noroiul imi vine pana la genunchi, vremurile cand autostrada era asfaltata si betonata au fost demult, pana cand cei de la Partidul Romania de Maine l-a rechizitionat pentru castelul de la Potigrafu, idiotii. Au incercat sa care asfaltul cu magarii si pana la urma au abandonat materialele dupa ce au realizat ca nu au suficienti magari. De atunci autostrada a ramas o fasie de argila care balteste tot timpul. Drumul pana la groapa de gunoi pare nesfarsit, dar sunt sigur ca acolo pot gasi tot ceea ce am nevoie, numar de nu m-as intalni cu vreun activist.

Am plecat de vreo patru ore si deja sunt optimist, poate ca nenorocitii aia de democrati au luat-o pe alt drum, mai am vreo trei ore pana la gropa de gunoi, dar deja e amiaza.

In departare se aude un motor, caut repede un boschet, numai astia de la partide ami isi permit sa arda gazul, precis e vreun tractor cu gaozari. Sunt sigur ca daca stau nemiscat n-or sa ma gasesca.

Daca as fi avut macar o arma, dar cand am luat casa am mi-au luat tot ce aveam. Aud tractorul cum se apropie, in remorca vreo 20 de pusti corditi inarmati toti pana’n dinti cu Kalashnicoave, arma saracului, si fiecare are in mana cate o sticla de coca. Reusesc sa vad insemnele FTSD, din cate am auzit astia nu sunt chair atat de rai ca ceilalti, cica intr-un sat pe care la-au preluat chiar au mai lasat in viata pe cate unii. Cand credeam ca am scapat tractorul opreste, i-a apucat facutul de pipi chiar in dreptul boschetului meu. Sansele mele de supravietuire scad:

“Inamic! Inamic”

Ma ridic incetisor si incep sa strig:

“Nu sunt din frontul Democrat! Sunt civil”

Piticii sunt turbati, am auzit ca-i drogheaza incepand de la gradinitza.

Totusi e ziua mea norocoasa, sunt legat si pus in remorca, vor sa-si prezinte trofeul sefului lor.

In remorca picii incep sa cante imnul republicii: AER TIaR.

Ma gandesc ca poate o sa am o sansa, parca nu sunt asa de fiorosi. Tractorul inainteaza greu pe autostrada desfundata, drumul imi pare o eternitate.

Fieful FTSD este puternic fortificat, Undeva la o intrare e poster pe care scrie Ferma AVICOLA ….Dupa nume imi inchipui ca a fost aeroport odata. Pe masura cetimul trece imi dau seama ca sansele mele scad. Tre sa fac ceva, undeva prin remorca un ptic si-a pierdut un revolver, la cat armament are probabil ca nici n-o sa-i vada lipsa. Sunt lasat in grija unui singur paznic.
Daca nu actionez acu, nu voi mai avea ocazia niciodata:

“Apa, te rog”

Pustiul se uita cu ochi tampi si si-mi da un pe de juma de litru:

“Tine!”

“Nu ma dezlegi? Oricum n-am un’ sa fug”

“Te misti prea brusc si te’mpus ca pe un paduche!”

Cu o privire recunoscatoare iau petul, in timp ce-i zambesc gales:

“T.I.R”

Pustiul se crispeaza dar nu mai are timp sa apese pe tragaci.

Sansa mea, iau la fuga spre gard, cand brusc in fata imi apare un pusti cu un AK-2008, zambeste timp:

“T.I.R”

Nu mai am nimic de facut:

“This Is Romania!”

Buuuuuuuuuuum!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: