Marturisesc ca n-am prestat niciodata mai mult de 1600 de ore suplimentare neplatite intr-un an, si de asemeni marturisesc ca n-am avut niciodata restanta concediu mai mult de 25 de zile, de asemeni marturisesc ca am avut si ani buni in care am avut concediu 40 de zile in martie si in aprilie, ca atunci era loc. Marturisesc ca au fost momente in existenta mea cand aveam un vis: sa dorm 8 ore pe zi o saptamana la rand. Nimeni niodata nu ma obligat sa prestez ore suplimentare, si la fel de firesc nimeni nu s-a obosit sa le contabilizeze, o practica normala in Romania. Tot la fel de firesc nimeni nu se preocupa sa se intrebe de stau mult la servici, la fel cum nimeni nu se intreba ce incarcare am cand dadea o sarcina.
Asa se construieste capitalismul, cu pontaje fara legatura cu realitatea in fiecare luna. Dar astazi nu este timpul povestii mele. Astazi este vremea povestii ei, celei nereprezentata de vreun sindicat, si care s-a sacrificat pentru companie, in liniste si fara prea mult tam-tam. Si acum cand se va merge in inspectie, inspectorii vor vedea ca toate actele sunt in regula si ca de fapt angajata Ernst&Young se ducea sa lucreze acasa din hobby. Nimeni nu va da in judecata Ernst si nimeni plati familiei daune.O tara cu doua sisteme, cei care in momente de criza politica majora isi termina programul la ora 16 fix si cei care la ora 23 inca lucreaza pentru a-si face loc in agenda pentru actiunile de maine.
“Ceea ce conducerea de la Ernst&Young a uitat sa precizeze este ca acest caz nu a fost izolat. In cursul anului trecut, o alta angajata a companiei, Laura Damian, de la departamentul Taxe, a murit intr-un accident stupid, adormind la volanul masinii sale, plecand epuizata de la birou”, sustine o persoana, care a remis agentiei MEDIAFAX, un mesaj, in care da detalii despre cazul Ralucai. — Cotidianul
“daaaaaaaaaa, ma intereseaza orice, aici e super naspa,au tot plecat oameni, nu mai avem manageri decat 3, coordonez maimulte echipe inacelasi timp, in uneleechipe nu am seniori:) clientii ma cauta:) telefonulsunanon stop:) noaptea fac OMF-uri si IFRS-uri, inclusiv samabata si duminica ….. oricum nu iti poti imagina….. acum sunt la combinat la targoviste. oamenii termina programul la ora 3 🙂 cu cine dracu sa discuti:) nu mai am conexiune la reteaua EY, trebuie sa ma ocup de totul pentru alte 2 echipe de ale mele care pleaca duminica seara:)saptamana viitoare o sa fiu in mai multe locuri in acelasi timp:) nu mai vreau 🙂
ps nu mai imi merge nici telefonul pt ca l-am scapat pejos si nu am avut cand sa-l repar….nu mai vreau….vreau orice serviciu numai sa plec de aici…nu am mai dormit de nu stiu cate sapt….maxim 5 ore pe noapte inclusiv samabata si duminica…..poti sa ma recomanzi oriunde ca o sa ma descurc….mai greu ca aici nu exista.
saptamana viitoare intru in lumea vagoanelor:) si a vapoarelor:)”.
Poate ca ne-am intersectat intamplator in combinatul in care managerii straini au ca urare de week-end:
“Va dorim o duminica dupa-amiaza placuta!”
Sau poate ca nu. Nu mai stiu pentru ca eram extrem de ocupat, aveam un deadline de indeplinit, extrem de important pentru cineva. Numai cei ce au stat in fata clientului singuri, cu presiunea companiei in spate, fara suport si fara resurse stiu ce inseamna presiunea unui deadline. Momentul in care esti complet singur, fara prieteni, doar tu si proiectul tau, si pentru ca tot pierzi timpul prin deplasari pe la client compania are grija sa-ti mai trimita pe mail si alte lucrari de care sa te ocupi.
Acele momente in care ai vrea sa faci orice numai ca sa scapi, orice dar absolut orice, numai sa scapi de clauza de concurenta neloiala, sa fugi de domeniu sa nu mai ai nici o treaba clentii si sa ai orice functie care nu are cuvantul manager in componenta. Am reusit sa ma amagest un an de zile cu speranta ca evadarea mea este jurnalismul, asa a aparut un blog, unde am refulat zi de zi, si forumurile ziarelor in care la fel m-am descarcat zi de zi, am reusit sa ma desprind, dar unul din noi n-a putut.
Poate ca ne-am intersectat sau poate ca nu, poate ca am trecut unii pe langa altii la doar un brat distanta, dar n-am facut nimic, atunci cand cineva avea nevoie de ajutor noi n-am facut nimic. Am fi putut, sa fim solidari, sa vedem cand cel de langa noi are nevoie de ajutor. Raluca Stroescu nu lucra nici pentru integrarea in UE,sau pentru o criza de ostatici, daca isi lua o saptamana de concediu, probabil ca lumea ar fi continuat sa se invarta dar Erns&Young ar fi trebuit sa mai angajeze un om, poate ca ar fi trebuit sa primeasca niste penalizari, dar daca acest lucru se intampla nimeni nu murea.
Vedem zilnic incalcari flagrante ale legislatiei, si sa mai dau exemplul lui Mircea Badea , 6 zile de emisiune, iar in momentul in care a fost racit rau de abia mai putea sa spuna ceva, era la servici, poate parea minor, dar se intampla in fiecare zi, timp de o saptamana am vazut un colaborator al antenei unu, care ar fi trebuit sa stea acasa facand emisiuni.Reactii peste reactii:
trist
de eu (2007-04-25 02:35:11)
Va marturisesc ca si eu mi-em pierdut sanatatea intr-o companie
multinationala, mai exact Orange. Din cauza stresului am avut brusc
probleme cu tiroida, tot noduli, ca si Raluca S. Am pierdut tot 7 kg
intr-o saptamana. Nu am avut nici o problema de sanatate inainte. Desi
nu ma puteam tine pe picioare, se faceau presiuni asupra mea sa vin la
serviciu. Nu intereseaza pe nimeni. La companiile aste multinationale se
aplica bine proverbul ” afara vopsit gardul, inauntru leopardul”. De
ceva timp am renuntat la acel job (care si-a lasat amprenta asupra mea
pe toata viata), desi era un salariu bunicel. Nimic nu merita un astfel
de sacrificiu. Nici macar sa ii dau in judecata, pt ca tot pe sanatatea
mea o fac
Si la banci e tot asa…
de Cici (2007-04-25 05:15:09)
Si la banci se practica sclavia; orele suplimentare neplatite sint la
ordinea zilei. Directorii au salarii uriase, iar salariatii salarii de
mizerie raportate la numarul de ore lucrate. CODUL MUNCII NU SE APLICA,
dar cui ii pasa?
La noi e la fel
de Gabriel F (2007-04-25 10:52:56)
Lucrez la Distrigaz Sud. E la fel. Nu stiu cam mai rezist sau cat mai
stau pe aici. Deja salariul nu mai justifica stresul.
Revoltator!!!
de Irina (2007-04-25 11:33:05)
Vreau sa stiu daca orele suplimentare de seara, de sambata si duminica
ii erau platite si cu cat? Cate zile de concediu pe an avea dreptul
sa-si ia? Dar pauzele de masa, ii erau respectate? Salariul pe care il
primea ii permitea sa manance decent de pranz si seara? Prea traim
intr-un capitalism salbatic, in care banul este rege, iar omul doar o
masina de exploatat! Trebuie schimbata legislatzia de vigoare, iar
agentzii economici trebuiesc amendatzi atunci cand isi supun salariatzii
la un lucru cu orare abuzive si neremunerat pe masura!
Spicuite de prin ziarul gandul.
http://morar.hotnews.ro/de-ce.html
Dar eu as vrea sa fac ceva ami mult, pentru cei asemeni Ralucai, pentru noi. Pentru cei nereprezentati de sindicate si politicieni, as vrea sa serbez 1 Mai in maniera sindicala, sa ma manifest pentru drepturile angajatilor, pentru ca astfel de povesti sa devina istorie. Asa ca de 1Mai, nu o sa ma duc nici in Bulgaria, nici la munte, as vrea sa merg cu metroul pana la statia Eroilor, sa plec de la Elefterie pe langa sediul Price pana la sediul Ernst&Young de langa Ministerul Apararii si Facultatea de Medicina Veterinara, iar acolo as vrea sa depun o floare, pentru ca in Romania, Raluca nu e singura.
As vrea sa arat ca-mi pasa…
Raluca Stroescu nu e singura, e una de-a noastra, nu uita asta…
Capitalism Sovietic 
April 25, 2007 at 8:46 pm |
Felicitari si iti multumesc din toata inima pentru mesaj.
O sa fiu acolo de 1 Mai. Chiar daca sefii Ralucai or sa ia repede de-acolo florile, pe motiv ca le pot distrage atentia angajatilor de la deadline (iata un cuvant caruia acum ii intelegem mult mai bine etimologia).
April 25, 2007 at 9:17 pm |
Citeste si da mai departe, fara sa specifici de la cine si de unde, nu vreau sa fac trafic pe seama unui nevinovat, vreau doar sa arat ca-mi pasa.
April 25, 2007 at 10:59 pm |
Un comentariu destul de obiectiv il aveti pe blofgul meu de specialitate la
http://romanian-antifeminism.blogspot.com
April 25, 2007 at 11:19 pm |
Nu stiu daca este obiectiv sau nu, stiu ca acolo unde am lucrat nu era nici o femeie, si s-a lucrat un an de zile 12 ore pe zi 6 zile pe saptamana + 4 ore duminica fara concedii, si va garantez ca nu era nici o femeie. Desigur ca motivational lucrurile ar putea fi similare dar nu asta e problema. Problema nu este Raluca, problema sunt cei care in mod cinic profita de inocenta unor copii. Si ar fi anormal sa cautam vreo vina celei care s-a dus si nu poate sa se apere, cand avem o legislatie care ar fi trebuit sa fie respectata, dar mai mult decat legislatie eu mai cred in bunul simt, in bunul simt de a trimite pe cineva aflat in dificultate la odihna.
Dar in acest moment eu nu vreu sa fac analize, as vrea sa-mi exprim simplu solidaritatea cu cei ca mine,pentru analize avem suficiente emisiuni cu analisti politici.
April 26, 2007 at 8:39 am |
Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
April 26, 2007 at 9:14 am |
Din nefericire, in orice societete moderna, BANUL e Dumnezeul suprem. Aceste consortii internationale sunt conduse de catre oameni EXTREM de bogati, care ajung sa influenteze chiar guverne si politica prin avutia lor imensa. Si au o armata de psihologi, experti, etc. care sunt platiti sa inventeze noi masuri de a exploata la maximum angajatul, ca acesta sa dea ultimul strop de energie pt. companie. Un exemplu este team-building-ul care este o spalare a creierului ptr. angajat, caruia in mare i se spune un singur lucru: individul nu conteaza, esti doar o rotita intr-un mare mecanism, ECHIPA este totul.M-am confruntat cu situatia asta si s-au uitat urat la mine cand le-am denuntat jocurile lor stupide de spalare a creierului care au loc in excursiile de teambuilding. Si in plus, chiar firmele de team building spun clar ca cei care cred ca un teambuilding este doar o iesire de voie buna si distractie cu colegii, nu au inteles nimic din ceea ce presupun aceasta activitate! In fine, la mine in companie exista multe fete singure, cu care am fost cu multi ani in urma coleg de stagiu: erau fete frumoase, proaspete absolvente, pline de viata. Acum sunt nemaritate, acre si obosite si repeta tot timpul: nu am timp de o relatie, sunt f. ocupata cu serviciul. Asta se si urmareste, sa-ti dedici inreaga viata si energie ptr. companie! Este nebunia absoluta, capitalismul cel mai salbatic, omul e doar ceva dispensabil si inlocuibil, o simpla piesa de schimb ptr. marii patroni: “la usa asteapta 100 de insi daca pleci”.Cunoscuta fraza, nu-i asa?
Inca odata, pacat, pacat, pacat! Era o papusa de fata, trebuia sa aibe familie si copii nu sa crape pentru a-i imbogatii pe niste oameni lipsiti de scrupule! Si cred ca o mica vina a avut-o si ea: trebuia sa zica NU si DESTUL! Serviciu putea gasi in alta parte!
Bunul Dumnezeu sa o odihneasca!
April 26, 2007 at 9:27 am |
Interesant in aceasta trista poveste este reactia societatii civile,care pare a fi solidara,in rest nici o reactie ….. va trece un timp si nimeni nu isi va mai amintii in afra de familia ei.
Institutiile statului nu au reactii sau daca spun ceva zic ca vor verifica.
Am auzit o mare grozavie cum ca firma nu stia ca ea lucra atat de mult si ca…. vor verifica in documentele companiei acest lucru.Defapt e o reactie tipica ,ea e singura vinovata ,ei sunt cei mai ‘buni angajatori de pe pamant’.