Archive for the ‘Tara Nicaierea’ Category

Femeie pentru o zi!

January 25, 2007

Am fost femeie pentru o zi. Nu stiu daca a fost o zana buna cea care m-atransformat sau o vrajitoare extrem de rea. Dar am fost femeie pentru o zi. Nu va impacientati nu am fost transformat in Sandy Belle. Dar am convingerea ca vrajitoarele exista. Stiti vrajitoarea ceea din basmul primavara pentru o zi? Ei bine, catastrofa! A uitat sa desfaca vraja si primavara s-a instalat definitiv in mijlocul iernii suficient cat sa distruga brandul unui presedinte, caci acum cand iarna asta e o vara rece, “iarna nu-i ca vara” devine o minciuna lipsita de sens. Si in timp ce partidele politice duc lupte de strada, ple colturi de bloc, in Iasi , la Focsani, sau oriunde le permite multimea, in Romania vine Bill Gates. Omul care e o speranta pentru toti locuitorii lumii a treia, caci visul oricarui copil din Rwanda, Darfour, pana in Afganistan este sa aiba o copie ilegala de windows si sa vina americanii si sa-l extradeze la o inchisoare americana cu sala de forta, internet si hrana. Bill vine in Romania, ce onoare…

Oare politicienii stiu? Tocmai acum in aceste momente importante cand “Directorul „Gandul“ a hotarit sa se desparta de Realitatea TV, pentru ca patronul postului, SOV, a facut ceea ce el, CTP, adora sa faca: sa-l critice pe Basescu.”, cand Basescu se bate cu toata lumea, cand PSD a realizat ca datorita scandalurilor din alianta lumea nu mai aude de PSD, cand Tariceanu apare la televizor. Tocmai acum vrajitoarea m-a transformat in femeie, si acum sunt sigur ca era o vrajitaore caci nu m-a transformat in orice femeie m-a transformat intr-o femeie care vrea concediu posnatal, si nu m-a transformat intr-o femeie care vrea posnatal in Suedia, nu ca sa-si duca rautatea pana la capat m-a transformat intr-o femeie care vrea sa i-a bani de la stat in Romania. Si cum toata lumea stie ca toti romanii sunt hoti, iar statul Roman stie ca romanii sunt niste hoti de care trebuie sa te pazesti am trait o adevarata aventura.

Basescu, tariceanu, politicieni, greva bursei? Femeile de actiune din Romania au alte probleme decat sa se uite la telenovele. OK. Sa vedem cum s-a intamplat:

Intr-o dimineata m-am trezit femeie, si se facea ca seful meu a avut nevoie de mine foarte mult, si ca nu se putea desparti nici o clipa de mine, asa ca am nascut fara sa am concediu posnatal. In momentul in care m-am trezit femeie un imbold launtric imi spunea “ocupa-te de acte! dute si ocupa-te de acte!”

Nebarbierit, caci femeile nu se barbieresc, iar vrajitoarea cea rea avea buget de austeritate si nu mi-a schimbat si look-ul, ca de la farmacie toate’s scumpe, am plecat inarmat la drum cu tot felul de chestii femeiesti :certificate de nastere, timbre fiscale si mult mult …farmec 🙂

Si uite asa se face in aceea zi am ajuns la cel mai tare spital din tara, spitalul imparatesc, unde datorita luptelor date intre partide au scos toate indicatoarele, sa nu stie luptatorii aliantei, sau ai opozitiei unde sa se duca dupa o noapte grrea la crasma. Dar am avut noroc, desi nu era nici un avizier, nu apucasera sa scoata tablitele de pe cladiri, asa ca am ajuns la biroul relatii cu publicul si programari. Dupa ce am cautat un indiciu pe pereti timp de jumatate de ora, m-am hotarat sa intreb pe cineva, prima persoana cu halat alb de la primul ghiseu:

“Pentru concediu posnatal?”

“Usa de la intrare, aici veniti pentru carnetel de sanatate dupa ora 14”

E haios sa fi femeie, deja incep sa ma simt precum Lara Croft, un indiciu la fiecare pas …

M-am asezat cuminte la coada de la usa pe care scria evidenta, bineinteles prima usa de la intrarea in cladire. Oricum daca a facut un lucru bun vrajitoarea, atunci a fost ca mi-a dat farmec. Asa ca fiecare persoana care intra in cladire ma intreba ceva, unde se fac programari, pana la ce ora este deschis, unde se pune stampila pe nu stiu ce act, dragut, bine ca n-a durat mult pana cand am intrat la evidenta.

“Am nascut!” am zis eu plin de farmec.

“Aveti contractul?”

“Nu!, ce contract?”

“Contractul de asigurari, o copie este la servici si una ar trebui sa o aveti acasa.”

“~” (adica fata vitelului la poarta noua cu zambetul tamp de rigoare)

“Uitati aici un formular,trebuie sa obtineti patru formulare ssemante si stampilate si sa mergeti cu ele la sevici, casa de asigurari si apoi veniti aici sa luati copilul in evidenta, pana atunci mergetio sa faceti o fisa nou nascutului iar pentru concediu mergeti la programari.”

Am iesit super incantat, ce oameni amabili, super, e bine sa fi femeie.

Si uite asa am ajuns la programari.

“Pentru concediu postnatal?”

“Ati fost la control la genicolog aici?”

“~” “Probabil” Amnezia mea era explicabila doar eram femeie doar de dimineata,cum as putea sa stiu ce se intampla ieri.

“Ok. va fac programare la genicologie, dar mai inainte mergeti sa luati fisa.”

Repede, totul se intampla extrem de repede, nici nu-mi vine sa cred ca acesta eficienta se intampla in Romania.

Am uitat sa spun, dar o sa ma iertati atunci cand esti femeie calculatoarele sunt detalii, toate ghiseele de la programari aveau calculator si baza de date. De ce va spun asta? Pentru ca am ajuns la locul cu fisele medicale 🙂

Epoca clasica :fisete, rolodex, fisete multe fisete :

“Sigur ati avut fisa la noi?”

“Un alt nume inainte?”

“Sigur n-ati avut si alta programare azi?”

Nu mai sunt sigur de nimic, vrajitaorea asta mi-a rapit identitatea, la fiecare intrebare ma gandesc indelung, si fac eforturi disperate sa-mi amintesc.

Dar un telefon lamureste totul:

“Am avut programare acum patru luni la doamna doctor xulescu”
“Unde lucrati ?”

Ma rog, intr-un spital organizat pentru crema administratiei, lucrurile nu se pot desfasura decat bine, in mai putin de 40 de minute gasim fisa, intr-un efort colectiv, prin munca de echipa sustinuta, si deja am unda verde:

“Puteti merge la genicolog!”

“Yupiii!”

Ziua in care am fost transformat in femeie a fost o zi norocoasa, la genicolog nu este nimeni, asa ca intru cu o fisa, primita undeva mai devreme.

“Ce nota ati avut la nastere? Lungime? ”

“Nimic nu stii”

Dar instinctul ma face sa ma uit in poseta cu acte, si iata: “Fisa de externare”

“Gata, imi spune domnul doctor, acuma mergeti la programari ca sa va faca o programare la medicul de famile.”

La programari toata lumea deja ma cunoaste, mai stau o data la coada si ajung la o fata foarte amabila:

“Ce doctor de familie aveti?”

“~” Sunt atatea lucruri pe care o femeie ar trebui sa le cunoasca, si eu sunt femeie doar de o zi.

“O sa va fac progrmare la urgente”

Ce as putea sa fac decat sa o raspltesc cu un zambet.

Din pacate la urgente, toata lumea are o urgenta, asa ca stampila mea poate sa astepte. Oameni cu probleme. Iar unii cu mari probleme.

“Pot sa intru, dureaza un minut sa puna doctorul o stampila”

“In alta situatie…”

Am inteles, problema lor, si m-am asezat cuminte la coada la urgente.

Oricum batrinica simpatica cu batista la gura si cu acea tuse infioratoare a intrat inainte, era urgent. Norocul meu.

Asitenta a iesit livida din camera si inceput sa se ocupe de formularistica in afara cabinetului, probabil ca batranica era un pic contagioasa.

Si uite sa am trait satisfactia lucrului implinit, in mana aveam doua hartii frumos stampilate sin o mare dilema:

“ce sa fac cu hartiile astea, unde sa le duc, si de ce am nevoie de ele?”

N-am avut curaj sa ma mai duc la programari, si asa le-am ocupat toata ziua, voi afla probabil intr-o buna zi ce sa fac cu hartiile stampilate.

Oricum ziua mea de femeie ocupata se cam apropie de sfarsit, exista un dumnezeu al birocratilor care intr-o zi a hotarat:

programul cu publicul sa fie de la 7-11 sau in conditii cu totul si cu totul speciale de la 8 la 14. Si cum este aproape ora doua zambesc, o sa pacalaesc vrajitoarea, voi fi doua zile femeie.

Dar intre timp ma duc sa ma ocup de fisa: un alt ghiseu pentru programari

“Contractul de asigurat?”

“Codul numeric personal al copilului?”

In sfarsit o intrebare usoara.

“Mergeti la fiser sa va faca fisa”

Ma duc:

“Cod numeric personal?”

“Nota la nastere?”

“Lungimea?”

🙂

“Mergeti la doamna doctor ygreceanu. Intrati in fata daca este cineva. Cabinetul Z”

Ajung, la o parte din cabinete au reusit sa scoata numerele, din fericire la cabinetul Z exista si nu este nimeni .

“Nume Prenume?”

“Nota la nastere?”

“Lungimea?”

Din fericire scot iarasi fisa de externare, totul este scris clar pe fisa. Am scapat. Pot pleca linistit.

Plec din spital cu setimetul lucrului pe jumatate inplinit, si ma bucur cand ma gandesc la ziua de maine, la cate stampile voi colecta, si mai ales la faptul ca in romania multi romani au de lucru.

A fost prima mea zi ca femeie, si dupa cum vedeti n-a fost ultima.

Tariceanu, Boc, Basescu, un alt film dintr-o telenovela la care nici o femeie activa nu are timp sa se uite.

Între timp mă lămuresc, vrajitoarea nu este o simpla vrajitoare este maştera-vrăjitoarea.

Mamele vitrege, numite maştere, sunt personajele malefice ale poveştilor universului nostru sătesc.

Dar am pacăit maştera. Voi mai fi căteva zile femeie.

A doua zi.

Am pornit la drum cu formularele verzi şi albastre. Ajung intr-un târziu la locul de unde ar trebui să iau concediul. Nu-mi trebuie decăt două ştampile, una de la director şi alta de la personal. Am prins o zi bună, sau cel puţin aşa credeam. Căci totuşi viaţa de femeie a devenit o comedie absurdă. Tăriceanu vrea să apară în public să mai zică ceva de Băsescu. Şi ce legătura are asta cu mine? Nimeni nu are chef de pus ştampile, toată lumea aşteptă cu sufletul la gură sa afle ce a mai spus Tăriceanu. Şi totuşi e ziua mea norocosă, solidaritatea feminină mă ajută, obţin o ştampila şi pot pleca. Să obţin cea de-a doua ştampilă, în altă parte desigur. De ce în altă parte? Probabil în caz de dezastru măcar un birocrat trebuie să supraviţuiasca, de aia birocraţii nu stau niciodată toţi în acelaşi loc. Cel puţin altă explicaţie n-am găsit.

Nici în cea de-a doua zi ca femeie, farmecul personal nu m-a părăsit, aşa că am primit un ajutor, omul care cunoaşte sistemul. Omul fără de care sistemul nu ar mai funcţiona:

Curierul.

Curierul mi-a salvat două zile din viaţă, în primul rând ştia unde este cladirea de unde pot avea cea de-a doua ştampilă, în al doilea rând am intrat în cladire făra să dau sau să cer explicaţii. Dar vrăjitoarea este încă puternică. Ca să-mi înfrăngă spiritul m-a dus la bloc, la acel bloc în care în timpul copilăriei am pus cărămizi, mai bine zis am pus două cărămizi, pe vremea când munca voluntară era obligatorie chiar şi pentru copiii. O clădire ciudată cu culoare rotunde, astfel încât nu poţi vedea niciodată capătul culoarului, senzatia este că te afli pe un culoar infinit, realizez ca am pus cărămizi la monumentul perfect al birocraţiei.

Bineînţeles că am mai multe birouri de vizitat, dar Curierul ştie:

Trebuie găsit capătul culoarului, căci deşi culoarul pare infinit are totuşi un capăt, o uşă care îă ântr-un alt culoar rotund într-o altă cladire unde dacă păşeşti ai din nou senzatia că ai ajuns pe culoarul fără capăt. Aştept puţin pentru vizarea actelor, totul se derulează extrem de repede, în Romania femeile lăuze sunt tratate cu o grijă specială. După obţinerea avizului, logic, unde te poţi duce decăt la capatul celălalt al culoarului, acolo unde un alt birou te aşteaptă pentru ştampila mult visată. Nimic nu durează etern, aşa ca ajungem şi la celălalt capăt al culoarului, o călătorie asemănătoare cu mersul pe autostrada, un drum fără repere, sau mai bine zis repere identice, uşi, uşi, uşi, plictisitor şi enervant. După cinci minute curierul iese victorios, astăzi a mai făcut o faptă bună. Eu cred ca am scăpat de chinuri 🙂

“Asta e adeverinţa de concediu. Iar astă e contractul de asigurat în patru exemplare, unul pentru casa de asigurări, unul pentru spital, şi cănd terminaţi aduceţi doua exemplare la noi!.”

Cu psihicul dărâmat, pornesc la drum, este ora 11, ami am o şansă să rezolv astăzi, am timp până la două cănd programul universal al birocraţilor din toată lumea se termină.

Păcălesc încă o dată vrăjitoarea, uit ce sunt, sexul nu mai contează, alerg, fără să ştiu precis unde mă îndrept. Casa de asigurări este plasată strategic în mijlocul unui cartier rezidenţial. De ce este amplasată astfel şi nu în apropierea centrului sau măcar în apropierea unor mijloace de transport în comun, nu mai pot raţiona, şi nu mă mai întreb de ce.

Reuşesc să ajung la ora 13.30, şi minune: Nu este aglomerat.

Nici un birou de informaţii, nici un avizier, numai căteva persoane aşezate la cozile de la birourile cu denumiri criptice: Evidenţă, Depuneri etc.

Cu cele patru exemplare în mână, întreb:

“Pentru concediu posnatal?”

“Nu aici!”

Îmi dau seama că ceva este în neregulă, aşa că arăt actele unei doamne ocupate.

“A! Pentru contract! Pai de ce nu spuneţi aşa, trebuie să le ştim noi pe toate? Aici este.”

Sunt fericit. Am găsit coada care trebuie. Rezolv, primesc ştampila, dar vai, a trecut de ora două. Cum n-am nimic de pierdut mă hotărăsc să încerc la spital şi după ora două.

Alerg. Nu am cum să ajung altfel decăt pe jos, cu maşina aş gasi un loc de parcare pe la ora 5 cănd pleacă lumea acasă, iar transport în comun în zonă nu există.

Cred ca atunci cand m-am nascut am avut scufie, altfel nu realizez de unde atăta noroc, la evidenţă la spital este încă coadă, aşa că mă aşez plin de speranţa, şi reuşesc, toată lumea este extrem de amabilă deşi stă peste program, iar interviul este cel clasic:

“Cod numeric…”

“Adresa”

“Numar de telefon”

Cea mai grea incercare, numarul de telefon fix, nu l-am stiu si nu o sa-l stiu vreodata, dar deja am invatat am un biletel pe care l-am notat. Se apropie momentul bilantului, deja am reusit sa am fisa intr-un calculator, dar:

“Gata ati terminat, acuma mergeti sa luati de la programari carnetul de sanatate al nou nascutului”

La programari bineinteles ca programul pentru carnetele de sanatate este între 10 si 14. Zambesc dar, probabil ca zambetul meu este obosit, nu impresionez, dar cand este vorba de nou nascuti totul este posibil, asa ca desi programul de lucru pentru carnetele de sanatate s-a terminat, reusesc sa obtin unul dupa program.

Dar lupta mea cu vrajitoarea nu s-a terminat, mai am o batalie de dus, la primarie.

Ziua a treia.

Ca să enervez pe toată lumea m-am decis să trişez, să nu mai fiu femeie, aşa ca am recurs la un şiretlic, şi am rugat pe cineva sa-mi facă rost de negaţie, de negaţia de la primărie, de dovada faptului ca nu iau alocaţie de sector unde a fost alocat spitalul. Ceea ce a enervat destul de tare vrăjitoarea.

Ziua a patra.

Este remiză, eu nu am reuşit să obţin negaţia, dar nici vrăjitoarea nu m-a convins să mai fiu femeie.

Ziua a cincea.

Dacă nu ma mişc nu voi scăpa niciodată de vrajă. Aşa că pornesc la drum, după ce dis de dimineaţa fac un ocol pentru negaţie. Noul set de acte trebuie obtinut de la primarie, asa ca in prostia mea pornesc spre primarie. Ajung devreme, stiu locul, este fostul sediu al CC al UTC, frumos loc, locul unde erai chemat sa-ti ridici premiile de la olimpiade 🙂

De bun augur, de data asta este olimpiada stampilelor faza pe sector. Curaj! Intru in primarie, pe pereti avizeze de mediu pentru pasajul de la Drumul Sarii, oau ce vesti bune:

“Pentru alocatii? Aici?”

“Drumul Sarii 2”

“La starea civila?”

“Nu o statie mai incolo!”

Ies dezamagit, la fel de dezamagit ca dupa primirea premiilor de la olimpiadele de sector.

Dar langa primarie, am un licar de speranta, o baraca somptuoasa din termopan pe care scrie: BIROU UNIC.

Si nu rezist, daca este birou unic atunci la ce o folosi, de ce este unic? Intru.

“Pentru alocatii?”

“Drumul Sarii 2”

Ies vesel, biroul unic nu este unic.

Ma indrept spre capatul aventurii. Dar totusi am o sclipire. Ma opresc la starea civila:

“Pentru nou nascuti?”

“Biroul numarul noua”

Intru.

“Pentru?”

“Nou nascut”

“Aveti Livretul de famile?”

Întotdeauna m-am întrebat la ce foloseşte livretul de familie. Astăzi este ziua cea mare. Voi afla. Bebeluşul este acum trecut şi în livret.

Liniştit îmi continui drumul, şi reuşesc, ajung înainte de ora 13 la cei care imi vor rezolva toate problemele, este perfect, nu este coada. O fată amabila imi da trei cereri care trebuie completate cu aceleaşi date, nume prenume, cod numeric personal, etc, date ce vor fi introduse de trei ori in calculator. După care vine momentul adevarului:

“Aveţi toate actele?”

“Sper :)”

“Copie după certificatul de naştere al primului copil?”

M-au prins. Niciodata nu te poti gandi la toate.

“Pana la ce ora aveti program?”

“Pana la ora doua.”

Farmecul personal l-am pierdut cu doua zile in urma, asa ca fac o fata acra, atat de acra incat fata simte nevoia sa faca ceva:

“Puteti veni si dupa ora doua, dar bateti in geam ca sa vina cineva…”

Nimic nu se poate face fara sacrificii, asa ca alocatia pe prima luna deja o cheltuiesc cu folos, iau un taxi ca sa aduc copia.

Nimic nu este mai intreuctiv decat un taximetrist cu chef de vorba, poti afla revista presei din ultima luna, si revista presei de luna asta e extrem de interesanta.

Se face ora doua, si prin miracol reusesc, reusesc sa depun cererea, si sa am toate actele, in sfarsit vrajitoarea poate sa moara de ciuda, de luni voi fi iar eu, aventura s-a terminat.

Poveste de Craciun II

January 13, 2007

Intr-o zi, dupa joaca, căţeluşul si pisicuţa au ajuns la ai acasă unde ii aşteptau părinţii,

“Repede in pătuţ” au zis aceştia fără să stie prin ce aventuri trecusera pisicuţa si căţeluşul.

“Mami, tati, dar noi vrem să ne spuneti o poveste.”

“Bine bine, aducem lăpticul si va spunem o poveste”

” A fost odată ca niciodată un căţeluş si o pisicuţă. Si într-o frumoasa zi de iarnă au plecat sa gasesca norul stelutei. Si cum mergeau ei aşa prin pădure la un moment dat au văzut un copac mare…”

Si căţeluşul si pisicuţa au adormit…

Si au ajuns in tara nicaierea , direct in pădurea celor 100 de stejari. Si cum se plimbaiuu prin padure au vazut pe cineva cu pelerina rosie care zbura prin padure.

“Supermelcc!” zise pisicuta.

“Supermelc? Superman.” o corecta catelusul

Unde mergem? Unde mergem? intreba pisicuta.

Mergem sa ne jucam cu ursuletul.

Si cum mergeau ei asa prin padure, brusc, i-a atacat un gadilici. Si i-a gadilit i-a tot gadilit de se tavaleau pe jos de atata ras, constienti de pericol insa pisicuta si catelusul au fugit de gadilici, si cum fugeau ei prin padure…

Au mai intalinit un gidilici, dupa cateva gadileli au reuşit sa scape, si sa ajungă iar pe cararea din padure. Curioasa pisicuta a inceput sa se abată de la cărare si a pornit prin desişul padurii.

“Iar o sa ne certe mai si tati, ca nu am mers pe cărare” ii spuse căţeluşul.

Dar deja era prea tarziu, cararea era departe si ei se ratacisera prin padure. Totusi cand isi pierdusera sperata ca vor mai gasi pe cineva cu care sa se joace in padure, in fata le-a aparut un bordei, care avea o placa mare la usa, si pe placa scria “Clubul celor ce urasc barbatii! Top Gun school – 100 de copaci ”

“Ce scrie?” intreba pisicuta.

“Cred ca este o scoala.” zise catelusul recunoscund cuvantul din cartea de engleza cu poze.

Fara voia lor catelusul si pisicuta nimerisera la scoala de vrajitoare rele si foarte rele.

Flamanzi si obositi catelusul si pisicuta intrara in casa. Dar surpriza nu gasira pe nimeni, desi inautru arata mai ceva ca in desenele animate. Harta padurii celor 100 de stejari si zeci de butoane rosiii, verzi si albastre, erau chiar si butoane galbene. Fericit catelusul uita de oboseala si se apuca de apasat butoane, iar pe harta incepura sa apara ba poze de gadilici, ba poze de pacalici, ba chaiar poze de gadilicioi, semn ca intreg arsenalul vrajitoarelor functiona.

“Opreste-te” ii spuse pisicuta. Daca se strica cine o sa repare?

Pus pe ganduri catelusul a inceput sa caute ceva de mancare prin casa, si a cotrobait si a tot cotrobait si n-a gasit nimic de mancare, numai ceva lapte dietetic pentru pisicuta, si multe chestiii vegetale, nici un pic de carne, nici un osicior, cel mult varza si ceai.

Supărat căţeluşul ii spuse pisicutei:

“Nu-mi place aici, nu e nimic de mancare, hai acasa!”

Pisicuţa care se săturase de atâta lapte se simţea deja confortabil in casa vrajitoarelor, dar nu putea sa-l lase singur pe catelus, desi era mai mica stia ca fără ea căţeluşul s-ar fi rătăcit.

Si uite  asa au scapat ca prin urechile acului pisicuta si catelusul de vrajitoarele din padurea celor 100 de stejari din tara nicaierea.  Fara sa stie catelusul si pisicuta vizitasera casa vrajitoarelor in timpul cand vrajitoarele erau plecate la lucru.

Dar drumul inapoi spre casa nu era lipsit de pericole, mai intai  pisicuta si catelusul au trebui sa se lupte cu un gadilici, si cand credeau ca au scapat ceva rau s-a intamplat.

Ajunse acasa si vazand mizeria din casa lor vrajitoarele au trimis arma lor magica pentru a-i pedepsi pe catelus si pe pisicuta:SOMNORICIUL.

Obisnuiti deja cu aparitiile de gadilici din padurea celor 100 de stejari catelusul si pisicuta nu au sesizat pericolul, si aproape ca Somnoriciul i-a adormit instant. Dar catelusul  a reusit totusi sa scape de somnoriciul ce-i dadea tarcoale pe la gene. Apoi  trezit-o pe pisicuta si au inceput sa mearga cu speranta ca vor gasi  cararea. Dar nici vrajitoarele nu s-au lasat mai prejos, si au trimis un nou somnorici cu oarmata de gadilici si gadilicioi ca trupe de sprijin.

Apropape aproape sa fie prinsi de armata de gadilici, pisicuta chiar simtea gadilituri pe la talpi, camd au vazut deasupra lor norul stelutei.

“Erau salvati! ” Si nu-si mai doreau nimic alceva decat sa meraga spre casa…

“TREZIREA!, E TIMPUL SA NE SCULAM SI SA MERGEM LA GRADINITA!”

“Mami, tati, am visat norul stelutei!”

“Bine, hai la spalat acuma…”

Fara comantarii fara posturi!

January 12, 2007

Redactia Capitalismului Sovietic a intrat in greva pe termen nedeterminat, pe motive de neplata a salariilor dar mai ales datorita lipsei de reactie a cititorilor. Redactia “narcisista” nu mai poate trai in aceste conditii, si pozitia patronatului s-a dovedit intransigenta, nici un ban in plus pentru blog, singura solutie este imbunatatirea comunicarii. Pana acum insa negocierile nu au dus la nici un rezultat, iar conflictul angajat-patronat a ajuns la o forma radicala atat patronul cat si redactorul au intrat in greva, reporterii de pe teren au ramas insa la fata locului asteptand rezultate pozitive. Cum nici patronatul nici angajatii nu au venituri suficiente pentru a-si contesta deciziile la tribunal se pare ca acest conflict de munca va ramane vesnic deschis. Ceea ce este insa mai grav este campania de presa care pune in discutie performantele blogului, numite de rauvoitori contraperformante, 1000 de vizualizari intr-o singura luna. Analistii economici prognozeaza ca solutia va fi schimbarea patronatului, sau a redactorului dar numai in conditiile adoptarii unui nou format, sau nu.

Agentiile de presa straine comenteaza pe larg evenimentul in notitele de subsol de la pagina 21, ca fiind o grea lovitura data blogurilor din blogosfera.

Purtatorul de cuvant al guvernului nu a comentat in nici un fel stirea.

Zvonul privind conflictul aparut intre patronul Capitalismului Sovietic si angajati a aparut inca de azi noapte cand pe situl blogului nu a fost postat nici un comentariu. Surse din cadrul redactiei ne-au declarat ca patronul si redactorul sunt una si aceeasi persoana, pana acum nici o alta sursa nu a confirmat sau infirmat informatia.

In presa locala nu au avut ample dezbateri pe acesata tema, in unele redactii conflictul de la Capitalismul Sovietic a trecut neobservat.

Martori oculari au declarat in exclusivitate pentru agentiile de stiri ca au vazut redactorul de la Capitalismul Sovietic bombanind ceva despre faliment, vom reveni pe larg in buletinele de stiri de la ora 23.

Cum pana acum nimeni nu a analizat legatura intre scaderea pretului petrolului si conflictul din redacie, pe canalul de stiri il vom avea invitat pe domnul Dinu Patriciu, care desigur nu va veni:)

Cert este ca pana la acesata ora nimeni nu a putut sa ne informeze despre data la care va fi publicat urmatorul post pe blogul Capitalismului Sovietic. Dar prin redactii toata lumea se intreaba:

“Are rost?”

Despre Putin si Basescu. Sau tulburatorul SRS.

January 6, 2007

In ultimele sale editoriale SRS mai are un pic si rezolva quadratura cercului.

Domnul editoarialist si-a propus sa imblanzeasca scorpia de Basescu, de ce face asta numai dupa ce a fost atacat de presedinte numai un psiholog ne poate explica mai multe. Marturisesc ca in ciuda a celor ce se spuneau in presa despre SRS in general editorialistul scria editoriale cu talent, merita fiecare banut. De cand a pornit cruciada pro bono impotriva lui Basescu, SRS plictiseste, sau mai bine zis ma plictiseste, ma plictiseste atat de tare incat nu mai am chef de scris. Numai citindu-l va putei da seama cat de mult poate sa plictiseasca SRS. Dar sa revin, in editorialul sau shakesperian, adresat publicului sau SRS vorbeste despre asemanarea dintre Putin si Basescu, similar asemanarii dintre soare si luna:

  • Amandoua sunt rotunde
  • Amandoua sunt corpuri ceresti
  • Amandoua fac parte din sistemul planetar
  • Amandoua sunt departe de pamant
  • Amandoua au generat de-a lungul timpului legende
  • Amandoua au o vechime comparabila
  • Amandoua au gravitatie
  • Amandoua pot fi vazute pe cer
  • De pe pamant amandoua au cam aceeasi dimensiune pe cer
  • Amandoua exista de dinaintea aparitiei omului

Dupa aceasta demonstratie imbatabila concluzia nu este decat una:

soarele sau luna e totuna.

Dar revenind la Putin si Basescu totusi hai sa privim la clipul cu putin care a inconjurat lumea:

Si cine credeti ca va fi presedinte?

Cine credeti ca s-ar baga in mizeria asta?Cine ar putea? EU!

Nu-l vad pe Basescu intr-o mie de ani facand la fel, tot asa cum nu-l vad pe Putin la Potcoava.

Dar oricum SRS dupa ce ne-a tinut in suspans aprope o zi astazi incepe sa-si spuna punctul de vedere:

Pai daca sunt la fel, atunci se vor comporta la fel :) Bineinteles nu soarele si luna ci Putin si Basescu. Si uite asa se face ca astazi SRS incepe sa ne lumineze:

In primul rand care este cauza tuturor relelor:

  1. Conspiratia:Iliescu si Talpes l-au preferat pe Basescu lui Nastase. Ce putem spune despre conspiratie? Decat atat SRS stie! Iar noi restul mergem degeaba la vot, nu conteaza cine pe cine a votat, nu poti lupta impotriva conspiratorilor, vointa lor este mai presus decat vointa alegatorilor. Ma simt atat de linistit, ce democratie si ce vot, cand poti avea un mic complot.
  2. Lupta contra coruptiei contra tuturor adversarilor politici violandu-se libertatea procurorilor in scopul subordonarii clasei politice. Aici SRS are mare dreptate toata clasa politica romanesca este subordonabila prin santaj, si are de doua ori dreptate daca aplicam si teoria conspiratiei, pentru ca sistemul a fost pus la punct de Ion Iliescu. Din fericire pentru noi n-am auzit eliminari fizice ale adversarilor incomozi. Continuand acesta tema SRS ne spune un adevar cunoscut de toata lumea: avut loc o combatere virtuala a coruptiei si crimei organizate prin aplicarea principiului ultra-legalitatii, exclusiv contra rivalilor. Adevarat perfect adevarat domnule SRS, dar acum. In Romania acesta este primul pas pentru instaurarea legalitatii, gheata a fost sparta, tura viitoare sper ca cei ce vin la putere sa se razbune si prin aplicarea principiului ultra-legalitatii, exclusiv contra rivalilor. Va asigur ca ceea ce va ramane dupa cateva cicluri electorale va fi extrem de curat, se cheama Democratie.
  3. Promovarea propiei oligarhii. Continuand sa faca paralele intre soare si luna, editorialistul ajunge la subiectul pe care il iubeste cel mai mul, motiv pentru care il ocoleste, suntem asigurati ca Ion Iliescu, pardon Basescu si-a promovat propia oligarhie in economie. Desi eu cred mai degraba ca a dat jos o oligarhie, dar nu insistam asupra lui Patriciu asa cum domnul SRS elegat evita sa o faca.
  4. Conflictul Media. Conflictul de media de la Bucuresti cu formatorii de opinie, analistii si intregi redactii din presa scrisa si audiovizuala. SRS este furios, SRS este in conflict cu Basescu, de aceea presa intreaga este impotriva lui Basescu. Elementar draga Watson. Elementar. Ce copncluzie ar trebui sa traga cititorul, ca Basescu ataca intreaga presa in bloc pentru ca nu-i pasa de imaginea sa, si citind articolul lui SRS intelegem, de ce i-ar pasa daca tot exista o conspiratie si democratia nu conteaza, se duce la o sueta cu Iliescu si iese iar presedinte nu? Simplificand atat de mult lucrurile SRS se face de ras, de fapt face de ras ziarul Ziua.

Dar totusi Basescu este in conflict o o parte a presei, si ...
Ce are presa de facut? Sa traga 100 de lovituri de tun in gol?! Sa inventeze subiecte aberante doar de dragul de a-l ataca pe Basescu? De ce? Careva fi rezultatul? Inversunarea opiniei publice pe principiul empatiei cu cel mic si nedreptatit? A uitat SRS ce presa avea Basescu cand a castigat primaria capitalei? Sunt profund dezamagit, SRS duce o lupta politica in ziarul sau dar o duce cu amatorism. Practic ceea ce face SRS este propaganda pro-Basescu.
Si ce alte dezamagiri sa mai am? Poate doar sa-l rog pe SRS sa citesca ceva despre principiile si forta de penetrare a propagandei negative, fata de propaganda pozitiva, pentru ca orbit de furie, SRS da cu bata in balta, si-si face propaganda negativa in timp de Basescu castiga capital de simpatie.
Si erau atat de multe lucruri urate de spus despre Basescu, la fel de multe ca despre orice alt politician, de ce sa faci contructii logice laborioase si false cand ai atatea materiale la dispozitie, doar de dragul de a da apa la moara celor ce vor sa discrediteze presa?

Poveste de Craciun

January 2, 2007

A fost odata ca niciodata un catelus si o pisicuta. Si intr-o frumoasa zi de iarna au plecat sa gasesca norul stelutei. Si cum mergeau ei asa prin padure la un moment dat au vazut un copac mare:

“Uite un popac! ” a exclamat pisicuta,

“Nu-i popac e Copac! ” a zis catelusul.

“Ba-i popac!”

“Nu-i popac e un copac”

Si cum se certau ei asa pe carare a aparut o fetita.

“uite o titia”

“nu-i titia, e fetita”

“e pipita?”

“nu-i pipita e fetita”

Si Graetel cai ea era fetita a venit catre catelus si catre pisicuta, si atunci pisicuta si cu catelusul i-au spus fetitei:

“draga fetita noi cautam norul stelutei pentru ca vrem sa mergem spre planeta K”

“Pai este simplu” le-a raspuns fetita “nu trebuie decat sa-l gasim pe fratiorul meu Hansel care este pe norul stelutei si norul ne va duce pe planeta K.”

“Si pe planeta K o sa-i gaasim pe pitici?”

“Care pitici?”

“Itot, Atot, Otot”

Si catelusul si pisicuta au plecat cu fetita prin padure, sa caute norul stelutei.

Si cum mergeau ei asa a inceput sa se intunece. Inaintand prin noaptea deasa la un moment dat s-au intalnit cu un magar, iar catelusul a exclamat:

“Aiwool”

“Ba nu-i Aiwool!, E Airurel!” a zis pisicuta.

“Ba nu-i Aiulel, E Pinnochio!”
Si magarusul s-a apropiat de catelus si de pisicuta si i-a intrebat:

“Pentru ce traim?”

Se vede bine ca magarusul era foarte suparat. Dar catelusul si pisicuta erau foarte ocupati, nu stiau daca magarusul era Aiwool sau Aiurel, stiau sigur insa ca nu era Pinochio 🙂

Singura fetita si-a adus aminte de o alta poveste, si i-a spus magarusului:

“Noi nu stim, dar sigur te poate ajuta Micul Print!”

“Micul Print?” a intrebat magarusul.

Da! eu m-am intalnit odata cu micul print, cand mergeam cu norul stelutei.

Dupa ce s-au lamurit ca Aiwool si Aiurel sunt una si aceea si persona, catelusul si pisicuta au decis sa-l ia pe magarus in calatoria lor:

“Magarusule vii cu noi pe norul stelutei?”

Si uite asa catelusul, pisicuta, magarusul si fetita si-au continuat drumul prin padure.

Dupa cateva ore de drum in padure au vazut luminitele unei case, si cand s-au apropiat au vazut o casuta numai si numai din turta dulce, dar casuta parea parasita. Atunci fetita le-a spus:

“Asta e casuta de unde am fugit eu Hansel!”

Si cei patru prieteni s-au pregatit sa innopteze in casuta. Si cum stateau ei asa dupa un timp au inceput sa auda ceva afara, speriat catelusul a iesit usor din casa afara, si afara in intuneric ce a vazut?:

Un cocos de toata frumusetea! Si avea cocosul in plisc doi galbeni!

“Ce faci cocosule aici? A intrebat catelusul?”

“Pai m-am ratacit. A spus cocosul! Si sunt singur si trist.”

“Hai si tu cu noi in casuta de turta dulce, avem un magarus carede abia asteapta sa stea de vorba cu cineva.”

Si uite asa catelusul, pisicuta, fetita, magarusul si cocosul s-au adunat in casuta din turta dulce. Si petreceau de minune prietenii nostri cand deodata ceva s-a auzit afara, pisicuta a iesit usurel ca sa vada cine este afara. Terifiata a venit sa le povesteasca prietenilor:

“Au venit hotii!”

Atunci magarusul, a avut o sclipire, in astfel de momente dramatice cand nu mai ai nici o sansa nimic ce mai poti face?

“Sa cantam dragi prieteni!”

Si cand hoti erau gata sa dea iama in casuta din padure prietenii nostri s-au pus pe cantat. Si ragea Aiurel de-l dureau plamanii, catelusul latra precum in noptile cu luna plina in timp ce cocosul cotcodacea mai ceva ca in povestile cu Peter Pan iar pisicuta miorlaia mai ceva decat fetita. Si s-au speriat asa de tare hotii incat toata lumea a aflat dupa aceea de vrajitoarea care traia in padure intr-o casuta de turta dulce.

A doua zi dis de dimineata prietenii nostri sa-u trezit fericiti si dupa ce au luat un dejun imbelsugat din turta dulce au plecat la drum in cautarea norului stelutei.

Si ce vreme frumoasa era in padurea celor 100 de stejari, toata natura radea si canta de na-i fi zis ca este ajunul craciunului.

Si cum mergeau pe cararea cea magica, pe drum de dupa un copac urias a aparut un piticut:

“Stati asa!” a zis piticul.

“Noi stam, stam dar tu cine esti?” a intrebat catelusul.

“Eu sunt piticul I-Tot, frate cu O-Tot var cu A-Tot! M-am ratacit si vreau sa ajung din nou acasa, pe planeta unde traisc pitici si Roboti”

“Roboce?” a intrebat pisicuta

“Roboti?, nu exista asa ceva in povestile din care vin eu” a zis fetita.

“Si ce daca nu exista?, toata lumea stie ca ceea ce fost a fost, ceea ce este este si ce va fi va fi.” zise magarul filozof Aiurel.

“Nu inteleg nimic din ce spui magarusule!” zise suparat cocosul.

“De fapt, zise piticutul, I-Tot , toate povestile se schimba, asemeni lumii in care traim si povestile sunt intr-o continua tranformare”

“Spuneti niste aiureli mai mari decat Aiurel, a zis fetita, lumea povestilor mele nu se schimba!”

“Pai daca nu se schimba, atunci de ce nu esti impreuna cu Hansel domnisoara Gretel, zise cocosul?”

Ramasa fara argumente, micuta fetita tacu imbufnata. Oricum copii nu pot sta pentru multa vreme suparati, asa ca dupa putin timp au purces la drum, din nou:)Incet incet gupul de prieteni porni in cautarea norului stelutei.

In cele din urma la iesirea din padure au gasit norul stelutei, iar pe nor Hansel o astepta cuminte pe Gretel. Fericiti toti prietenii nostrii s-au urcat pe norul stelutei.

“Unde mergem acum?”

“Pai sa vedem unde ne duce norul!”

Si au navigat cu norul pe cerul instelat, au navigat printre stelute, au tot navigat pana cand au vazut un nor mare urias, pe care se vedea un castel gigantic. Hansel a ancorat norul si cu totii au pornit spre castel.

Castelul urias parea pustiu, asa ca pisicuta catelusul si prietenii lor au intrat, si dupa ce au explorat camera mare a castelului au vazut o gaurica de soricel urias, si au intrat sa vada ce este inautru. Intre timp, capcaunul, caci al lui era castelul s-a intors acasa.

“”Miroase a carne de copil aici!, Hmmmmmmmm!”

“Ia spune tu oglinjoara fermecata! ai vazut vreun copil pe aici?”

Speriata de capcaun oglinjoara s-a hotarat sa spuna doar jumatate de adevar:

“Te vad pe tine capcaunule drag!”

“Da, da, bine, bine!”

Si plictisit capcaunul a iseit din nou afara sa se joace cu alti capcauni. Atunci pisicuta, catelusul si cu prietenii adunati pe drum s-au hotarat sa iasa din ascunzatoarea soricelului urias. Si pe jos erau o gramada de jucarii de ale capcaunului care au inceput sa planga:

“Nu ne lasati! Va rugam luati-ne cu voi! Capcaunul nu are grija de noi, nu ne pune niciodata in ordine!”

Vazand cat de nefericite erau jucariile capcaunului prietenii nostri au decis sa ia jucariile cu ei, si au luat gaina care facea oua kinder si harpa care canta singura si ce alte jucariii minunate mai zaceau imprastiate prin camera, dupa care au plecat voiosi spre norul stelutei. Cand mai aveau putin sa ajunga la nor, dispre castel au auzit cpacaunul:

Bum!Bum! Bum! “Va prind! Va prind! Va prind!

Dar pisicuta si catelusul deja se departasera cu norul stelutei.

Plangand Capcaunul s-a dus la mamica lui:
“Mi-au luat jucariile! Mi le-au furat!!!!!”

“Asa iti trebuie, daca nu pui jucariile la loc, daca erau puse bine in dulap si nu insirate prin camera nu ti le putea lua nimeni!”

Plecati cu norul stelutei in cautarea unei noi destinatii, piticul I-tot a intrebat:

“Norule, norisorule, acuma ne duci si pe noi pe planeta Tatooine?”

“Ce este asa de important pe planeta taooina?” a intrebat pisicuta

“Tatooine! este locul unde educatorul pentru cavalerii Jedi”

“Sa mergem, sa mergem” a zis catelusul

Si i-a dus norul stelutei pe o planeta unde exista o grota mare. Acolo au intalnit un piticut cu urechi mari. Si au inceput sa discute cu piticutu, cand acesta parca a facut o criza:

“ce-i aia? da-mi si mie! cei asta? vreau si eu ? Cei acolo zi-mi si mie!”

“Lasa-ne in pace!” au zis catelusul si cu pisicuta.

“Da tu ce-ai acolo!” au zis magarusul si cu piticul I-tot vazand un fel de lanterna sclipitoare in vizuina piticului? Si uite asa prietenii nostri si-au dat seama ca s-au intalnit cu instructorul de cavaleri jedi. Si au inceput sa-l bata la cap:

“Vrem si noi sa fim cavaleri! Invata-ne si pe noi!”

Si cum argumentau ei, s-a auzit un vuiet, Dart Vader venea sa-i prinda pe catelus si pe pisicuta.

“O sa incerc eu sa va scap de el” a spus norul stelutei.

Try not. Do or do not. There is no try.” “Incercare nu e. Fã sau nu. Nu existã “a încerca”.
—Yoda

Dar cum discutau ei asa  Darth Vader, a luat norul stelutei. Atunci prietenii nostri au plecat spre caltelul cavalerilor Jedi, dar Darth Vader a luat si castelul cavalerilor Jedi, au fugit reprede pe drum dar Darth Vader le-a luat si drumul.

Atunci piticul cu urechi mari a recurs la magie, i-a pus sub pelerina magica si au zburat spre casa, dar Darth Vader nu s-a lasat si a venit dupa ei. Ajunsi la casuta lui Hansel si Gretel catelusul, pisicuta si prietenii nostri au intrat reprede in casa si au povestit despre Darth Vader. Tocmai terminau de povestit cand lordul darth Vader i-a ajuns din urma.

Atunci mama lui Hansel si a lui Gretel a iesit din casa:

“Cine esti tu?”

“Darthhhhhh Vadddderrrrrr!”

“Si mama ta stie pe unde umbli la ora asta? Acuma ii dau telefon sa-i spun ca nu esti in pat, si nu o sa te mai lase niciodata la calculator!”

“Te rog nu ma spune, o sa fiu baiat cuminte! Te rog nu mu-i da telefon!”

In fine dupa ce a rezolvat problema cu Darth Vader, mama lui Hensel si Gretel a intrat in casa si a vazut minunatiile de jucarii pe care Hansel si Gretel le adusesera din casa capcaunului. Dar pisicuta si catelusul au realizat cat de tarziu se facuse, si au plecat fuguta catre casa lor, lasand restul pritenilr sa doarma peste noapte la casuta lui Hansel si Gretel.

Si cum mergeau ei pe drum, ce au vazut?

Un soricel care mergea cu o viteza uluitoare:

“Andre, andre, iba, iba, epaaa, epaaaa!”

“Unde te duci tu soricelule?” ma duc si eu acasa pentru ca este extrem de tarziu.

“Si nu ne duci si pe noi? ”

“Bine, bine, va duc!”

“Andre, andre, iba, iba, epaaa, epaaaa!”

Si ntr-o clipa catelusul si pisicuta au ajuns la ai acasa unde ii asteptau parintii,

“Repede in patut” au zis acestia fara sa stie prin ce aventuri trecusera pisicuta si catelusul.

“Mami, tati, dar noi vrem sa ne spuneti o poveste.”

“Bine bine, aducem lapticul si va spunem o poveste”

” A fost odata ca niciodata un catelus si o pisicuta. Si intr-o frumoasa zi de iarna au plecat sa gasesca norul stelutei. Si cum mergeau ei asa prin padure la un moment dat au vazut un copac mare…”

Mistoul de Cartier. Expresia clasei medii in formare :)

January 2, 2007

“Aceasta emancipare a orasenimii s-a facut mai ales in dauna bisericii, fiindca, indeobste, seniorii ecleziastii stapaneau orasele. Cetatea era a episcopului, burgul sau imprejurimile lui ale manastirilor cladite la portile orasului, doar castelul apartinea unui senior laic. ….

Orasenimea. aproape de la aparitia ei, este mai mult anticlericala decat antifeudala. Acest aniclericalism va imbraca mai multe forme, de la zeflemeaua fabliau-urilor pana la galicanismul parlamentelor, dar il vom regasi in cursul secolelor, si el ne explica de ce fiecare victorie a burgheziei coincide cu un regres al ordinii clericale”

Jacques Madaule – Istoria Frantei

Marxist ideology replaces religion, assuring a strong basis for the construction of identity. The human model of the working class is no longer religious; it is ideological.

Ideologia Marxista inlocuieste religia, assigurand fundamentul pentru contructia identitatii. Modelul uman al clasei muncitoare nu mai este religios; este ideologic.

Sandu Frunza

http://jsri.ro/old/html%20version/index/no_3/sandu_frunza-articol.htm

La mai bine de opt secole, orasenii nu s-au schimbat de loc. Mistoul si maneaua au ramas in continuare formele lor de protest si de afirmare a identitati, ieri fabliau azi manea, scopul ramane insa acelasi. Desigur puteam vedea partea goala a paharului, slang, argou, click, criminalitate infractionalitate. Desidaca am cauta in definitii argoul are ca scop lupta impotriva tabu-urilor. Limbaj de cartier, misto, mitica, balcanic, bizantin., kitch. Nici o societate in formare nu este perfecta, intotdeauna va exista riscul ca evolutia sa degenereze, dar chiar si atunci cand lucrurile degenereaza, lucrul cel mai neplacut cu care puteam avea de a face este o noua migratie. Paralela cu evul mediu si societatea de tranzitie este perfect valabila, acum cand in o mare parte a reprezentantilor statului sunt cei ce ieri reprezentau ideologia marxista, si atunci ca si acum din oportunism si nu din convingere. In mod cert “”gasca” este un fenomen negativ, dar este un mecanism social natural. In ultimii doi ani politicienii se inghesuie sa vorbeasca “limbajul de cartier”, pentru ca instinctul le spune de unde va veni schimbarea. Si iar revenim la violenta limbajului de cartier si infractionalitate, legatura exista, dar depinde de fapt de mediu si nu cei ce utilizeaza limbajul de cartier. Exista o alegere, refuzul total al societatii in devenire, sau evolutia administratiei pana la integrarea celor ce refuza acum statul.

Banalizarea fenomenului este de fapt o politica a strutului, iar cei ce se fac ca nu observa fenomenul vor fi depasiti de el.

Daca ne uitam in istoria recenta vom vedea ca nu ageturile straine au rasturnat regimul comunist, nici mari presonalitati care au coagulat in jurul lor revolutionari, nici macar Ion Iliescu acuzat pe nedrept ca pus la cale o lovitura de stat, cand de fapt prin prisma memoriilor sale constatam ca este incapabil de a planui ceva. De fapt revolutionarul, personajul care a pus jos regimul comunist din Romania, a fost si este o persoana discriminata, toti il cunoastem , dar nimeni nu vrea sa-i dea certificat de revolutionar:

BULA

Dupa revolutie fostii activisti au fost fericiti ca Bula a fost marginalizat, desi bula in agonie mai traieste si astazi in mistoul de cartier.

Carcatoasii vor spune ca inaintea lui Bula a existat Mitica, iar Mitica nu saracul nu avea habar de comunism, adevarat dar sa nu uitam  ca mitica traia intr-o epoca in care averile manastiresti de abia se secularizasera, iar orasenimea era in Romania lui Mitica era abia in formare, orase care azi au 300000 de locuitori atunci aveau cateva mii, situatie nu mult diferita de cea din secolul XII in Franta. Si atunci de ce nu exista mitici si in Ardeal? Pentru ca in Ardeal orasele s-au format in secolul XII-XIII iar de Mitica daca o fi existat nu-si mai aduce aminte nimeni 🙂

Mai multe idei despre mistoul tipic romanesc intr-un post viitor.