Archive for the ‘Refuzat la Jurnalul National’ Category

Confesiunile lui Koba

March 8, 2007

Marturisesc,

იოსებ ჯუღაშვილი

Am scris un comentariu, pe la unul din ziarele care au filtre antispam. Si stau sa ma intreb in cazul in care cenzura exista in presa, de ce mai exista acele anunturi cu privind responsabilitatea totala a comentatorilor, mie mi se pare ca atunci cand intervine cenzura responsabilitatea este in mod total a celui care controleaza ce informatie apare. Cand zic cenzura zic acea manipulare care ne place de la BBC, incercati sa comentati pe forum si va veti distra, acea cenzura din moteive tehnice care ne enerveaza la diverse cotidiene romanesti. Oameni care au suportat injuraturile lui Vadim, nu pot suporta cateva intepaturi de la niste anonimi. Sunt sigur ca acel comentariu n-a ajuns la autor, pentru ca un cenzor ca considerat ca un post care vorbeste despre Felix cel ce a facut catr-o anumita tara sa nu mai puta nimic, Felix cel considerat de istorici dement, il iubea pe Ulianov, dar imi marturisesc greseala n-am dat numele complet al acelui “fiu de nobil polonez care cunostea din plin capitalismul”, acel urmas demn al feudalilor care ura capitalismul pentru ca a distrus ceea ce avea mai nobil omenirea, nobilimea, am omis sa spun in comentariul meu ca pe Felix il mai chema si Drejinsky. Asaa ca un cenzor a considerat ca un post care incepe cu remarci la adresa lui Felix nu poate sa apara, indiferent daca este Felix simplu sau Felix Drejinsky.

Sunt sigur ca cenzorul habar nu avea ca pe Lenin il mai chema si Ulianov. Iar ca pe mine adica Koba ma mai cheama si Dugashvili, nu am pretentii 🙂

Restul comentariului era ataca scenariile SF care spuneau ca toti prim ministrii, cu exceptia lui Petre Roman care nu a apucat, sunt legati de Portile de Fier, si de aceea acest scenariu SF privind PF nu este realist, ar insemna ca toti fostii primi ministrii ai romaniei sa fie pusi sub acuzare.

Desi mai este posibil ca acel comentariu sa nu fi fost publicat deoarece am spus ca pe masura ce amrii ziaristi innainteaza in varsta castiga toti mai multi bani, publica din ce in ce mai multe poezii, si vorbesc din ce in ce mai putin despre fapte de coruptie.

Mai marturisesc ca am avut un moment de ratacire, am crezut ca pot deveni ziarist desi sunt destul de batran pentru asta, dar un coleg mi-a spus:

“Asta e calea, ajungi ziarist strangi ceva dosare, nu publici nimic si vei trei apoi fericit si plin de bani pana la adanci batraneti”

N-am avut ce sa comentez, al meu coleg a fost toata viata inginer, un inginer care citeste ziare, iar el dupa atatia ani de experientza asta a observat, mai sunt momente insa cand cred ca s-a inselat, dar acele momente sunt rare si zdruncinate atunci cand saptamanale precum catzavencu in care am crezut multi ani se vand unei persoane pe care au criticat-o si dispretuit-o, acele momente insa se intampla si se intampla acum …

dar gata nu voi mai spune nimic, daca apare cenzorul si pe wordpress?

Am motive de teama, mai ales ca stirea saptamanii a fost ca AFP a cenzurat in mod voluntar stirile referitoare la PARIS HILTON, iar ca rezultat nimeni nu a observat cu exceptia celor de la financiar.

Dupa o saptamana de success, AFP a renuntat sa mai cenzureze voluntar stirile privitoare la Paris Hilton, intr-o lume media incare conceptul “one size fit them all”, a nu te incadra in trend este riscant. Concluzionand deci, pentru adevaratii jurnalisti, cenzura conteaza, cenzura se vede la salariu.

Sincer al dumenavoastra,

Iosif Vissarionovič Džugašvili cel mult iubit de autorul articolului ale carui comentarii au fost cenzurate.

comentariu la Bucuresti – Elevi autisti evacuati in vacanta

February 11, 2007

 http://www.jurnalul.ro/articol_71982/bucuresti___elevi_autisti_evacuati_in_vacanta.html

Mutarea benefica a unui autist?
Cine-i doctorul? Tom Cruise?
Autismul este diagnosticat ca fiind dificultatea de a interactiona social, de a comunica, de a fi interesat social, sau de a avea activitati creative.
Copilul autist necesita continuitatea mediului inconjurator. O mica schimbare in program, formatul unui traseu, sau chiar o calatorie neprevazuta pot fi extrem de tulburatoare pentru ei.

Rain Man

A fost odat’ un Congo! O lupta ca’n Povesti!

February 6, 2007

M-am plictisit de ce citesc prin ziare, asa ca am facut un rezumat explicit, pentru cei ce nu au timp sa se uite la ineptiile politicienilor nostri.
La inceput a fost un politician pe care votul l-a propulsat in cele mai inalte sfere.

Basescu in Cosmos La inceput a fost un politician pe care votul l-a propulsat in cele mai inalte sfere. (more…)

Comentariu la Rachiu’ cu gust de rrom

January 26, 2007

http://www.jurnalul.ro/articol_70927/_rachiu__cu_gust_de_rrom.htmlAisha bint Abu Bakr avea 6 ani la logodna si noua (cel mult 12) ani cand mariajul sau a fost consumat.
Aisha este considerata de suniti ca o persoana erudita, un model pentru milioane de femei din lumea intreaga. Este considerata de siiti ca fiind primul calif.
Acum cateva secole nimeni nu era scandalizat, intre timp insa lucrurile s-au schimbat, si iar varsta Aishei este contestaa si disputata in lumea orientala.
Si totusi in Romania exista populatii ramase la stadiul de acum sute de ani, traditii, la unii traditiile au dat nastere unei religii, la altii traditiile au dat nastere numai la persecutii.
Traditii, traditii rele, dar totusi traditii, sistem de valori ar spune altii, si cum pot fi eradicate traditiile? Printr-o cruciada, ar spune unii, o cruciada a dosarelor penale.
Romii (deja scrierea cu un singur r devine standard 🙂 fac ceea ce un cod moral i-a invatat, fac ceea ce este bine, chiar daca din punctul nostru de vedere este fundamental gresit, dar nu cu bata demolezi niste traditii.
Educatie, consiliere, romi ajutand alti romi, nu. Dosare penale in masa. Vor avea copii de 10-12 ani fara parinti o viata mai buna, va fi eradicata traditia?
Acolo se intampla ceva criminal. De ce sa nu facem dosare penale. Pentru ca adevarat din punctul nostru de  vedere au incalcat legea, dar eu am o intrebare, cat de mult s-a preocupat statul ca ei sa citesca legea, sau mai pe scurt cat de mult s-a preocupat statul ca ei sa citeasca?

https://casargoz.wordpress.com/

Comentariu la Tehnica – Armata se blindeaza

January 8, 2007

Aro nu asigura protectia, necesara? ARO mai exista?
Nu vad diferenta intre Hummerul Spaniol si Rage Roverul Romanesc:) 260 Cp BTR si 400CP Pirania
Iar intre BTR80 si Pirania nu striu de ce Nato a avut intotdeauna o spaima cu BTR-urile 🙂
bineinteles ca pirania III este o generatie in urma fata de Pirania IV. Romania cumpara mai multe blindate pirania decat:
Sweden
Denmark
Spain
Blindajul de care pomeneste autorul articolului nu exista si se aplica dupa gust inainte de folosire:

Ballistic protection is provided by the application of replaceable quick-mount add-on armour packages. A mine protection kit and an NBC protection kit (either an overpressure system or a set of collective face masks) are available. Fire and explosion suppression systems are installed on the vehicles.
http://www.army-technology.com/projects/piranha/piranha8.html
http://www.army-technology.com/projects/piranha/

http://en.wikipedia.org/wiki/Stryker_Vehicle_Controversy

http://en.wikipedia.org/wiki/BTR-90

Mircea Badea si semafoarele Inteligente.

January 4, 2007

Preambul

– sistemul de management trafic:
“Proiectul este in valoare de 30 mil. euro, din care anul acesta cheltuim foarte putin. El implica schimbarea intregului sistem de semaforizare din Bucuresti. Va fi un sistem care va functiona preponderent pe unda verde, atata timp cat respecti viteza de deplasare indicata de semafor.
Al doilea lucru foarte important va fi supravegherea nivelului de trafic pe principalele artere si recomandarea de deviere a traficului, pentru a se preveni blocajele.”

Traian Basescu 2004

http://www1.pmb.ro/pmb/primar/cpresa/2004/conf_2004-01-11.htm

http://stiri.kappa.ro/magazin-monden/urinel-alcatel-o-noua-afacere-cu-politia-romana/stire_53882.html

http://www.zf.ro/articol_99690/three_consortia_fight_for_city_hall_traffic_management_project.html
http://www.ebrd.com/oppor/procure/opps/goods/general/060602b.htm

Mirecea Badea a fost la Budapesta. Lui Mircea Badea i-a placut la si la Buda si la Pesta. Mircea Badea nu este jurnalist. Mircea Badea are dreptate. Unde se vede ca in Romania nu iti poti ocupa tot timpul, deci Mircea Badea a iesit din tara. Mircea Badea a mancat pizza. Mircea Badea s-a uitat pe NG. Mircea Badea isi doreste semafoare inteligente.

Mircea Badea va avea parte se semafoare inteligente. Mircea Badea va afla ca avem in Bucuresti semafoare inteligente candva in viitor, cand va aparea un jurnalist, care nu se va multumi sa comenteze ce fac altii ci va investiga un pic, si va descoperi minunea:

Ar fi trebuit sa avem semafoare inteligente, dar inainte de a avea semafoare va trebui sa mai avem ceva jurnalisti inteligenti. Intrebari si Dileme 🙂

Mircea Badea este inteligent. Mircea Badea nu este jurnalist. Oare cine este ?

O presa fara jurnalisti inteligenti este precum o capitala cu fara semafoare inteligente.

Dar ce bine: Acum traitul in Romania nu ne mai ocupa tot timpul.

Comunism, Capitalism şi retur. Pierderea demnităţii.

December 17, 2006

Inceputul unei povesti este intodeauna greu. Cum să începi. Ce să spui. Că pe vremea comuniştilor era mai bine, şi acum nu., ar fi o minciună sfruntatată. Totusi hai să încerc.

A fost odata ca niciodată, într-o zonă astăzi defavorizată, o familie ca oricare alta, adică săraca ca oricare alta, atăt de săracă încât nu-şi mai aducea aminte nimeni de muntele pe care l-au avut odată, sau de vremurile când erau priviţi cu respect, pentru că erau oameni liberi. Şi în familia acesta trăiau opt fraţi, altă dată uni ar fi spus că era o familie de răzeşi, dar după nivelarea socială a comunismului erau numiţi pur şi simplu “moldoveni”.

Şi deşi era săraca, mama moldovenilor era tare ambiţioasă, fără prea multă carte, infirmieră la domnul doctor, avea o ambiţie: să facă şi copiii ei o şcoală.

Şi pe toţi i-a trimis la şcoală. Copiilor, şcoala nu prea le-a plăcut, dar au făcut şi ei cât au putut. Şi au devinit contabili, bucătari, asistente medicale, tehnicieni etc.

Numai mezinul n-a vrut niciodată să plece de lângă casă. A preferat să stea în casa părinţilor, dar avînd o şcoală, nu a trebuit să mergă în mină. A devenit şofer. Şofer la combinat. Un salariu mic şi un program fix.

După ce comunismul a transformat o familie care avea 8o de hectare de padure intr-o familie saraca, comunismul a transformat aceeasi familie in baza clasei medii din Romania.

Si fara a avea mari averi poti trai fericit. Asa ca mezinul s-a multumit o viata sa aiba o motocicleta Mobra cu care sa mearga la pescuit, iar cand a mai crescut o Dacie la mâna a doua cu care să poată merge în concediu la mare. Nu avea mezinul o viaţă grozavă, dar cîtă vreme se mai găsea o pâine de mancat nimeni nu se plangea.

În timp fiind harnic, mezinul a avansat, şi a devenit şofer de director. Şi mezinul făcea ceea ce ştia el mai bine, ziua lucra pentru domnul director şi seara pentru casă. Căci visul oricarui moldovean este să-şi ţină familia lângă el. Aşa că după orele de servici, se juca omul cu un sac de ciment, cu ceva lemne, mă rog cu ceea putea cumpăra dintr-un salariu de şofer. Copiii mergeau la şcoală, şi în afară de faptul că la alimentara nu se gasea nimic şi că programul la televizor era de două ore, viaţa mezinului curgea liniştit.

Apoi într-o bună zi de aprilie 1986 s-a întamplat Cernobâlul, dar toţi comuniştii au spus sa fim liniştiţi totul este sub control.

Şase zile pe săptămâna servici şi construcţii, duminica excursie si pescuit. Nimic rău nu se vedea la orizont.

Apoi a venit revoluţia. Şi mezinul s-a bucurat, alimentările vor fi pline şi programul la televizor va fi de 24 de ore…

Şi revoluţia a trecut. Şi viaţa mezinului a continuat, a fost în continuare şofer la combinat.

Şofer de director. Iar directorul a devenit capitalist, şi a vrut să pună mâna pe combinat.

Aflaţi în plină tranziţie nici şoferul nici directorul nu şi-au dat seama ce se întampla, au crezut că după, după revoluţie va fi la fel 🙂

Si directorul şi-a angajat copiii la aceleaşi firme care se terminau cu -exportimport, la care lucrase şi el fără să fie securist, iar mezinul a continuat să fie şofer şi să câştige cât mai puţin, a continuat să conducă maşina din ce în ce mai des ca sa mobileze apartamentele copiilor cumpărate din comisioanele directorului, în centru civic al Bucureştilui . Nimic deosebit fata de cum era inainte, tot sofer, acelasi director, aceeasi bani ca inainte.

Dar lucrurile au fost chiar asa cum si-au imaginat in tranzitie. Pentru ca directorul sau vroia tot mai mult, vroia de fapt tot combinatul, iar pentru a-si duce la indeplinire planul, combinatul trebuia sa meaga prost, si el se putea ocupa de acest lucru pentru ca toate contactele de vanzări erau la el. Asa ca desi combinatul a inceput sa merga din ce in ce mai rau , soferul directorului castiga din ce in ce mai bine si vorbea din ce in ce mai putin. Si in cativa ani inevitabilul s-a produs:”Combinatul a ajuns la faliment”. Dar in capitalism lucrurile se mai schimba, aşa că într-o zi un alt partid a ajuns la guvernare, chiar atunci când combinatul trebuia privatizat, şi directorul a fost înlăturat.

Ce drama, atata muncă să pui jos un combinat şi degeaba, ce pierdere…

Fostul director n-a rezistat tranziţiei, a murit, într-o bună zi a făcut stop cardiac cu gândul  la combinatul pe care îl pierduse.

Şi mezinul a trebuit să-şi continue viaţa. În combinatul falimentat viaţa de şofer nu era deloc uşoara, dar obişnuit de mic cu munca nu s-a plâns. Un nou început. Mobra zăcea uitata într-un colţ, excursiile erau o amintire, ca şi pădurile unde se duceala iarbă verde.

Aşa că după anii de tranziţie, a pornit de la zero, salariul minim pe economie, nevasta în şomaj, şi fata cu o boală rară a metabolismului, probabil din cauza fenomenului Cernobâl, după cum spun doctorii. Şi uite aşa se face că investitorii l-au prins în combinat şofer. Şi a reînceput să facă curese la Bucureşti pentru un nou director care aflat că se pricepe la construcţii, şi în scurt timp mezinul avea 100 de oameni în subordine pentru reconstrucţia combinatului falimentat, 14 ore pe zi 7 zile pe săptămână, un salariu bun pentru o zonă de favorizată, şi o speranţă, muncă fără oprire, dacă se oprea îl aştepta ajutorul de şomaj şi disperarea. Şi a fost bine, până într-o zi când mezinul n-a mai rezistat presiunii pshice şi a făcut primul preinfarct, dar nu avea incotro şi a continuat până la al doilea, muncea aşa cum muncesc românii 12-14 ore pe zi 7 zile pe săptămână.  A reuşit să facă asta pâna la primul infarct, şi a luptat până la al doilea, pentru ca nu avea de ales. Dar oricat de mult te-ai lupta, uneori trebuie să ştii să pierzi, şi mezinul a trebuit să se opreasca, chiar dacă asta însemna să ajungă la mila statului, pentru că nu avea vremea de pensie.

Însă programul intensiv de muncă şi-a spus cuvantul, mezinul trebuia operat de urgenta, si a facut ceea ce a evitat toata viata, s-a dus la doctor.  Un om care are 4 milioane venit pe intreaga familie s-a dus la doctor, doua bypass-uri, si 60 de milioane costul interventiei.  Pretul tranzitiei, pretul corect, ajutor de la stat?, de la cei pentru care a muncit? De la cei pentru care a platit asigurari o viata?

In anul 2006 , banii pentru doctor sunt stransi de cei ce au plecat de mult la scoala, de cei din care au plecat departe de casa pentru o viata mai buna, de la familie. Ce poate fi mai frumos decât, ca dupa atata tranzitie, să constaţi ca atunci cand ajungi in fata medicului nu exista nici o diferenta intre tine si un director, intre un amarat si un latifundiar, oricine ai fi tot atatia bani trebuie sa aduci de acasa.

Comentariu la editorial Cristoiu …

December 8, 2006

Stiti ce este mai greu si mai greu decat tancul rusesc de 34 de tone?
Tramvaiul romanesc de 70 de tone! Mandria soselelor, spaima drumurilor. Din mandrie patriotica ne-am facut tramvaiele singuri, de doua ori mai grele decat omoloagele cehesti, tramvaiele tanc si-au pus amprenta asupra drumurilor din romania niciodata proiectate sa suporte 70 de tone…

Il stii pe ala micu? … Era ta’su ma…

December 6, 2006

Nu nu este vorba de Razboiul Stelelor. Este vorba de Cristoiu si ale sale P.S.-uri.

Astazi parintele tabloidelor din Romania sea arata indignat de faptul ca un ziar a reusit sa publice poza gainii care naste pui vii, ( e vorba de fapt de o gasca autohtona). Eruditul, autodicatul, imtelectualul istoric de marca care ieri nu se sfia sa-si numeasca in libaj cazon fostii elevi drept boschetari, demostreaza ceeea ce romanii stiu odata ce ai fost activist intoteauna vei fi activist, iar acest lucru intelectualul, parintele editorialistilor si analistilor din Romania demonstreaza acest lucru cu prisosinta.

Acest gigant al presei, ma face sa ma uit plin de admiratie la destestata Mihaela, care se pare ca a invatat mai mult de la Dan Iosif decat au avut de invatat blamatii de la evenimentul de la domnul Ion Cristoiu. Mihaela cu educatia sa, post experienta de viata a avut bunul simt comercial , de a nu pomeni numele ziarului care a defaimat-o.

Cristoiu si Ziua fac reclama Evenimentului mai ceva decat orice alta agentie de publicitate.

Punanand intrebarea clasica, cine pierde, cine castiga din batalia intre jurnalisti? Raspunsuruile sunt simple:

Trustul Ringier nu pierde nimic, ci castiga reclama gratuita in ziarul JN si Ziua.

Ion Cristoiu si SRS nu pied nimic din batalia presei. De pierdut pierd jurnalistii marunti, cei ce nu au ocazia sa scrie si sa profeseze, cei siliti sa scrie despre gaini care nasc pui vii, sau cei pe care jurnalistii de marca ii trimit in Curtea Miracolelor. “Jurnalistii de Marca” au viitorul asigurat si publica poezii cu versuri albe, p e jurnalistii de marca ii doare cot de lumea din jur cata vreme au parte de publicitate.

Pentru toti ceilalti … Exista MasterCARD. Sau nu, ca sa parafrazez Parazitii.

Din marea infruntare a presei romanesti patronatele vor avea de castigat, mai multa reclama, mai multa distractie si tiraje mai mari. Redactorii scoliti pe la scoala de partid, mari personalitati, vor avea venituri mai mari pentru marirea tirajelor. Politicienii au de castigat pentru ca, tot ceea ce este serios cade in desuetudine. Cand presa isi pierde credibilitatea, totul se poate face la misto. Asa ca politicienii vor profita de aceasta lupta a chiorilor cu orbii pentru a-si reface fortele si a-si defini strategiile.

Jurnalistii marunti, boschetarii, ce vor avea de castigat? Mai putin bani. Suturi in fund de cate ori este cazul, promovari spectaculoase si salarii de 1500 Euro pentru fatucile descurcarete.

Dupa actualul razboi dus de jurnalisti impotriva jurnalistilor, politicul isi va vedea oboectivele atinse, tot materialul scris la comanda sau nu impotriva PNL, Basescu, isi pierde orice valoare cu un simplu PS.

Scuipatii pe care marii ediatorialisti ii trag, nu cad pe obrazul adversarului, scuipatii cad pe piticii care muncesc in fiecare zi pentru o romanie mai buna. Jurnalistii care se mai si documenteaza cand scriu, jurnalistii care atunci cand lupta pentru o idee fac greseli si scriu si dude.

Acest mare luptator, impotriva lui Basescu a fost invins de propiul orgoliu.

Batalia jurnalistilor consfiinteste victoria lui Basescu, in tara capitanului de vapor, dupa doi ani jurnalisti se i9njura ca matrozii in port dupa ce au terminat tot romul.

Va felicit domnule presedinte, desi injurat de ei, acum ii aveti in echipaj pe matrozul Cristoiu, musul SRS, si Stewarzii de la trustul Ringier.

Inca putin si cu ajutorul “maestrilor” presei, toti dusmanii vor fi eliminati, iar piticii din presa vor putea fi foarte bine controlati.

Deci ca sa revenim la titlu si la boschetarii de la Evenimentul Zilei, il stiti pe ala micu de la Jurnalul? Era taticul lor, ma…

Semnat:

JEDI

Pitpalacii lui Traian Basescu sau razboiul pasaricilor.

December 5, 2006

In lipsa de idei in capitalismul sovietic se ataca persoanele. Intr-o lume politica lipsita de substanta si continut, numai personajele conteaza. Nu exista diferente fundamentale de platforma intre PSD, PNL, PC, PD (…greu. de la ce vine PD? partidul dormitor?, puteau sa gaseasca si ei trei litere). Ar putea spune un cititor cultivat, ce minte creata, cum sa nu existe diferente intre platforma PSD si PNL? Or fi pe hartie, dar cand dupa 2 ani de guvernare, citesc in presa ca in general, slariile la stat sunt mai mari ca la firmele particulare, ma intreb?: A fost inventat liberalismul de stat? Rezultatele guvernarii PNL sunt pe deplin socialiste, atat de socialiste incat PSD este deja invidios. Deci atunci cand politicienii sunt precum tigarile, si nu pot fi diferentiati, din punct de vedere al ideiilor, decat de o buna campanie de marketing, atunci personalitatile sunt importante.

Asa ca in plin circ balcanic ce constatam:

CTP pleaca de la CRP, din motive deontologice, sau ca sa vorbim pe intelesul lui Traian, guzganii de orice nuanta abandoneaza primii nava. Tot respectul pentru CTP care a stiut cand sa piarda. Dar CTP a plecat pentru ca ceva se intampla.

Total intamplator in presa incep sa apara scandaluri, pentru ca in cateva zile sa asistam la un razboi mediatic in toata regula, Jurnalul i-o trage lui basescu, evenimentul lui voiculescu, cotidianul lui basescu si voiculescu, etc, etc. Cand lucrurile au devenit serioase, tactica a fost schimbata, a inceput sa fie atacat mediul de informare. Atac direct la Cristoiu, atac la Rosca, atac la Cartianu, si ca circul sa fie complet, parintele Evenimentului si-a numit copiii ” boschetari” citez:

“…Daca manelistul Razvan Ionescu si agramatul Grigore Cartianu n-ar fi altceva decat doi avortoni ai iluziei mele ca pot face ziaristi din niste boschetari…”

Un fin cunoscator al Scanteii Tineretului tot domnul Cristoiu vorbeste, in anul 2006, despre ziarul pe care l-a creeat:

“…postura asumata de Evenimentul zilei – cea de Scinteia lui Traian Basescu…”

Adevarat sau nu, presa din Roamania este in impas, atunci cand ziaristii se bat ca chiorii, cand Mihaela R iese la Radio si spune ca nu stiu ce fatuca de la nu stiu ce ziar castiga 1500 de euro si ca nu-si merita acesti bani, cand ziaristii se prostitueaza zi de zi ridicand in slavi un partid care n-a trecut niciodata de 2%, as spune ca CTP nu numai ca a plecat la momentul potrivit, dar ca si lucrurile prin presa roamana sunt vraiste.Dar cum in ultima vreme violenta si sexul se vand bine prin media romaneasca nu-mi ramane decat sa le spun domnilor ziaristi:

BOX Please!

Desi, ceva ciudat se intampla, printre atatia, pumni si picioare, politicienii romani abia daca se mai observa:)