Femeie pentru o zi!

Am fost femeie pentru o zi. Nu stiu daca a fost o zana buna cea care m-atransformat sau o vrajitoare extrem de rea. Dar am fost femeie pentru o zi. Nu va impacientati nu am fost transformat in Sandy Belle. Dar am convingerea ca vrajitoarele exista. Stiti vrajitoarea ceea din basmul primavara pentru o zi? Ei bine, catastrofa! A uitat sa desfaca vraja si primavara s-a instalat definitiv in mijlocul iernii suficient cat sa distruga brandul unui presedinte, caci acum cand iarna asta e o vara rece, “iarna nu-i ca vara” devine o minciuna lipsita de sens. Si in timp ce partidele politice duc lupte de strada, ple colturi de bloc, in Iasi , la Focsani, sau oriunde le permite multimea, in Romania vine Bill Gates. Omul care e o speranta pentru toti locuitorii lumii a treia, caci visul oricarui copil din Rwanda, Darfour, pana in Afganistan este sa aiba o copie ilegala de windows si sa vina americanii si sa-l extradeze la o inchisoare americana cu sala de forta, internet si hrana. Bill vine in Romania, ce onoare…

Oare politicienii stiu? Tocmai acum in aceste momente importante cand “Directorul „Gandul“ a hotarit sa se desparta de Realitatea TV, pentru ca patronul postului, SOV, a facut ceea ce el, CTP, adora sa faca: sa-l critice pe Basescu.”, cand Basescu se bate cu toata lumea, cand PSD a realizat ca datorita scandalurilor din alianta lumea nu mai aude de PSD, cand Tariceanu apare la televizor. Tocmai acum vrajitoarea m-a transformat in femeie, si acum sunt sigur ca era o vrajitaore caci nu m-a transformat in orice femeie m-a transformat intr-o femeie care vrea concediu posnatal, si nu m-a transformat intr-o femeie care vrea posnatal in Suedia, nu ca sa-si duca rautatea pana la capat m-a transformat intr-o femeie care vrea sa i-a bani de la stat in Romania. Si cum toata lumea stie ca toti romanii sunt hoti, iar statul Roman stie ca romanii sunt niste hoti de care trebuie sa te pazesti am trait o adevarata aventura.

Basescu, tariceanu, politicieni, greva bursei? Femeile de actiune din Romania au alte probleme decat sa se uite la telenovele. OK. Sa vedem cum s-a intamplat:

Intr-o dimineata m-am trezit femeie, si se facea ca seful meu a avut nevoie de mine foarte mult, si ca nu se putea desparti nici o clipa de mine, asa ca am nascut fara sa am concediu posnatal. In momentul in care m-am trezit femeie un imbold launtric imi spunea “ocupa-te de acte! dute si ocupa-te de acte!”

Nebarbierit, caci femeile nu se barbieresc, iar vrajitoarea cea rea avea buget de austeritate si nu mi-a schimbat si look-ul, ca de la farmacie toate’s scumpe, am plecat inarmat la drum cu tot felul de chestii femeiesti :certificate de nastere, timbre fiscale si mult mult …farmec 🙂

Si uite asa se face in aceea zi am ajuns la cel mai tare spital din tara, spitalul imparatesc, unde datorita luptelor date intre partide au scos toate indicatoarele, sa nu stie luptatorii aliantei, sau ai opozitiei unde sa se duca dupa o noapte grrea la crasma. Dar am avut noroc, desi nu era nici un avizier, nu apucasera sa scoata tablitele de pe cladiri, asa ca am ajuns la biroul relatii cu publicul si programari. Dupa ce am cautat un indiciu pe pereti timp de jumatate de ora, m-am hotarat sa intreb pe cineva, prima persoana cu halat alb de la primul ghiseu:

“Pentru concediu posnatal?”

“Usa de la intrare, aici veniti pentru carnetel de sanatate dupa ora 14”

E haios sa fi femeie, deja incep sa ma simt precum Lara Croft, un indiciu la fiecare pas …

M-am asezat cuminte la coada de la usa pe care scria evidenta, bineinteles prima usa de la intrarea in cladire. Oricum daca a facut un lucru bun vrajitoarea, atunci a fost ca mi-a dat farmec. Asa ca fiecare persoana care intra in cladire ma intreba ceva, unde se fac programari, pana la ce ora este deschis, unde se pune stampila pe nu stiu ce act, dragut, bine ca n-a durat mult pana cand am intrat la evidenta.

“Am nascut!” am zis eu plin de farmec.

“Aveti contractul?”

“Nu!, ce contract?”

“Contractul de asigurari, o copie este la servici si una ar trebui sa o aveti acasa.”

“~” (adica fata vitelului la poarta noua cu zambetul tamp de rigoare)

“Uitati aici un formular,trebuie sa obtineti patru formulare ssemante si stampilate si sa mergeti cu ele la sevici, casa de asigurari si apoi veniti aici sa luati copilul in evidenta, pana atunci mergetio sa faceti o fisa nou nascutului iar pentru concediu mergeti la programari.”

Am iesit super incantat, ce oameni amabili, super, e bine sa fi femeie.

Si uite asa am ajuns la programari.

“Pentru concediu postnatal?”

“Ati fost la control la genicolog aici?”

“~” “Probabil” Amnezia mea era explicabila doar eram femeie doar de dimineata,cum as putea sa stiu ce se intampla ieri.

“Ok. va fac programare la genicologie, dar mai inainte mergeti sa luati fisa.”

Repede, totul se intampla extrem de repede, nici nu-mi vine sa cred ca acesta eficienta se intampla in Romania.

Am uitat sa spun, dar o sa ma iertati atunci cand esti femeie calculatoarele sunt detalii, toate ghiseele de la programari aveau calculator si baza de date. De ce va spun asta? Pentru ca am ajuns la locul cu fisele medicale 🙂

Epoca clasica :fisete, rolodex, fisete multe fisete :

“Sigur ati avut fisa la noi?”

“Un alt nume inainte?”

“Sigur n-ati avut si alta programare azi?”

Nu mai sunt sigur de nimic, vrajitaorea asta mi-a rapit identitatea, la fiecare intrebare ma gandesc indelung, si fac eforturi disperate sa-mi amintesc.

Dar un telefon lamureste totul:

“Am avut programare acum patru luni la doamna doctor xulescu”
“Unde lucrati ?”

Ma rog, intr-un spital organizat pentru crema administratiei, lucrurile nu se pot desfasura decat bine, in mai putin de 40 de minute gasim fisa, intr-un efort colectiv, prin munca de echipa sustinuta, si deja am unda verde:

“Puteti merge la genicolog!”

“Yupiii!”

Ziua in care am fost transformat in femeie a fost o zi norocoasa, la genicolog nu este nimeni, asa ca intru cu o fisa, primita undeva mai devreme.

“Ce nota ati avut la nastere? Lungime? ”

“Nimic nu stii”

Dar instinctul ma face sa ma uit in poseta cu acte, si iata: “Fisa de externare”

“Gata, imi spune domnul doctor, acuma mergeti la programari ca sa va faca o programare la medicul de famile.”

La programari toata lumea deja ma cunoaste, mai stau o data la coada si ajung la o fata foarte amabila:

“Ce doctor de familie aveti?”

“~” Sunt atatea lucruri pe care o femeie ar trebui sa le cunoasca, si eu sunt femeie doar de o zi.

“O sa va fac progrmare la urgente”

Ce as putea sa fac decat sa o raspltesc cu un zambet.

Din pacate la urgente, toata lumea are o urgenta, asa ca stampila mea poate sa astepte. Oameni cu probleme. Iar unii cu mari probleme.

“Pot sa intru, dureaza un minut sa puna doctorul o stampila”

“In alta situatie…”

Am inteles, problema lor, si m-am asezat cuminte la coada la urgente.

Oricum batrinica simpatica cu batista la gura si cu acea tuse infioratoare a intrat inainte, era urgent. Norocul meu.

Asitenta a iesit livida din camera si inceput sa se ocupe de formularistica in afara cabinetului, probabil ca batranica era un pic contagioasa.

Si uite sa am trait satisfactia lucrului implinit, in mana aveam doua hartii frumos stampilate sin o mare dilema:

“ce sa fac cu hartiile astea, unde sa le duc, si de ce am nevoie de ele?”

N-am avut curaj sa ma mai duc la programari, si asa le-am ocupat toata ziua, voi afla probabil intr-o buna zi ce sa fac cu hartiile stampilate.

Oricum ziua mea de femeie ocupata se cam apropie de sfarsit, exista un dumnezeu al birocratilor care intr-o zi a hotarat:

programul cu publicul sa fie de la 7-11 sau in conditii cu totul si cu totul speciale de la 8 la 14. Si cum este aproape ora doua zambesc, o sa pacalaesc vrajitoarea, voi fi doua zile femeie.

Dar intre timp ma duc sa ma ocup de fisa: un alt ghiseu pentru programari

“Contractul de asigurat?”

“Codul numeric personal al copilului?”

In sfarsit o intrebare usoara.

“Mergeti la fiser sa va faca fisa”

Ma duc:

“Cod numeric personal?”

“Nota la nastere?”

“Lungimea?”

🙂

“Mergeti la doamna doctor ygreceanu. Intrati in fata daca este cineva. Cabinetul Z”

Ajung, la o parte din cabinete au reusit sa scoata numerele, din fericire la cabinetul Z exista si nu este nimeni .

“Nume Prenume?”

“Nota la nastere?”

“Lungimea?”

Din fericire scot iarasi fisa de externare, totul este scris clar pe fisa. Am scapat. Pot pleca linistit.

Plec din spital cu setimetul lucrului pe jumatate inplinit, si ma bucur cand ma gandesc la ziua de maine, la cate stampile voi colecta, si mai ales la faptul ca in romania multi romani au de lucru.

A fost prima mea zi ca femeie, si dupa cum vedeti n-a fost ultima.

Tariceanu, Boc, Basescu, un alt film dintr-o telenovela la care nici o femeie activa nu are timp sa se uite.

Între timp mă lămuresc, vrajitoarea nu este o simpla vrajitoare este maştera-vrăjitoarea.

Mamele vitrege, numite maştere, sunt personajele malefice ale poveştilor universului nostru sătesc.

Dar am pacăit maştera. Voi mai fi căteva zile femeie.

A doua zi.

Am pornit la drum cu formularele verzi şi albastre. Ajung intr-un târziu la locul de unde ar trebui să iau concediul. Nu-mi trebuie decăt două ştampile, una de la director şi alta de la personal. Am prins o zi bună, sau cel puţin aşa credeam. Căci totuşi viaţa de femeie a devenit o comedie absurdă. Tăriceanu vrea să apară în public să mai zică ceva de Băsescu. Şi ce legătura are asta cu mine? Nimeni nu are chef de pus ştampile, toată lumea aşteptă cu sufletul la gură sa afle ce a mai spus Tăriceanu. Şi totuşi e ziua mea norocosă, solidaritatea feminină mă ajută, obţin o ştampila şi pot pleca. Să obţin cea de-a doua ştampilă, în altă parte desigur. De ce în altă parte? Probabil în caz de dezastru măcar un birocrat trebuie să supraviţuiasca, de aia birocraţii nu stau niciodată toţi în acelaşi loc. Cel puţin altă explicaţie n-am găsit.

Nici în cea de-a doua zi ca femeie, farmecul personal nu m-a părăsit, aşa că am primit un ajutor, omul care cunoaşte sistemul. Omul fără de care sistemul nu ar mai funcţiona:

Curierul.

Curierul mi-a salvat două zile din viaţă, în primul rând ştia unde este cladirea de unde pot avea cea de-a doua ştampilă, în al doilea rând am intrat în cladire făra să dau sau să cer explicaţii. Dar vrăjitoarea este încă puternică. Ca să-mi înfrăngă spiritul m-a dus la bloc, la acel bloc în care în timpul copilăriei am pus cărămizi, mai bine zis am pus două cărămizi, pe vremea când munca voluntară era obligatorie chiar şi pentru copiii. O clădire ciudată cu culoare rotunde, astfel încât nu poţi vedea niciodată capătul culoarului, senzatia este că te afli pe un culoar infinit, realizez ca am pus cărămizi la monumentul perfect al birocraţiei.

Bineînţeles că am mai multe birouri de vizitat, dar Curierul ştie:

Trebuie găsit capătul culoarului, căci deşi culoarul pare infinit are totuşi un capăt, o uşă care îă ântr-un alt culoar rotund într-o altă cladire unde dacă păşeşti ai din nou senzatia că ai ajuns pe culoarul fără capăt. Aştept puţin pentru vizarea actelor, totul se derulează extrem de repede, în Romania femeile lăuze sunt tratate cu o grijă specială. După obţinerea avizului, logic, unde te poţi duce decăt la capatul celălalt al culoarului, acolo unde un alt birou te aşteaptă pentru ştampila mult visată. Nimic nu durează etern, aşa ca ajungem şi la celălalt capăt al culoarului, o călătorie asemănătoare cu mersul pe autostrada, un drum fără repere, sau mai bine zis repere identice, uşi, uşi, uşi, plictisitor şi enervant. După cinci minute curierul iese victorios, astăzi a mai făcut o faptă bună. Eu cred ca am scăpat de chinuri 🙂

“Asta e adeverinţa de concediu. Iar astă e contractul de asigurat în patru exemplare, unul pentru casa de asigurări, unul pentru spital, şi cănd terminaţi aduceţi doua exemplare la noi!.”

Cu psihicul dărâmat, pornesc la drum, este ora 11, ami am o şansă să rezolv astăzi, am timp până la două cănd programul universal al birocraţilor din toată lumea se termină.

Păcălesc încă o dată vrăjitoarea, uit ce sunt, sexul nu mai contează, alerg, fără să ştiu precis unde mă îndrept. Casa de asigurări este plasată strategic în mijlocul unui cartier rezidenţial. De ce este amplasată astfel şi nu în apropierea centrului sau măcar în apropierea unor mijloace de transport în comun, nu mai pot raţiona, şi nu mă mai întreb de ce.

Reuşesc să ajung la ora 13.30, şi minune: Nu este aglomerat.

Nici un birou de informaţii, nici un avizier, numai căteva persoane aşezate la cozile de la birourile cu denumiri criptice: Evidenţă, Depuneri etc.

Cu cele patru exemplare în mână, întreb:

“Pentru concediu posnatal?”

“Nu aici!”

Îmi dau seama că ceva este în neregulă, aşa că arăt actele unei doamne ocupate.

“A! Pentru contract! Pai de ce nu spuneţi aşa, trebuie să le ştim noi pe toate? Aici este.”

Sunt fericit. Am găsit coada care trebuie. Rezolv, primesc ştampila, dar vai, a trecut de ora două. Cum n-am nimic de pierdut mă hotărăsc să încerc la spital şi după ora două.

Alerg. Nu am cum să ajung altfel decăt pe jos, cu maşina aş gasi un loc de parcare pe la ora 5 cănd pleacă lumea acasă, iar transport în comun în zonă nu există.

Cred ca atunci cand m-am nascut am avut scufie, altfel nu realizez de unde atăta noroc, la evidenţă la spital este încă coadă, aşa că mă aşez plin de speranţa, şi reuşesc, toată lumea este extrem de amabilă deşi stă peste program, iar interviul este cel clasic:

“Cod numeric…”

“Adresa”

“Numar de telefon”

Cea mai grea incercare, numarul de telefon fix, nu l-am stiu si nu o sa-l stiu vreodata, dar deja am invatat am un biletel pe care l-am notat. Se apropie momentul bilantului, deja am reusit sa am fisa intr-un calculator, dar:

“Gata ati terminat, acuma mergeti sa luati de la programari carnetul de sanatate al nou nascutului”

La programari bineinteles ca programul pentru carnetele de sanatate este între 10 si 14. Zambesc dar, probabil ca zambetul meu este obosit, nu impresionez, dar cand este vorba de nou nascuti totul este posibil, asa ca desi programul de lucru pentru carnetele de sanatate s-a terminat, reusesc sa obtin unul dupa program.

Dar lupta mea cu vrajitoarea nu s-a terminat, mai am o batalie de dus, la primarie.

Ziua a treia.

Ca să enervez pe toată lumea m-am decis să trişez, să nu mai fiu femeie, aşa ca am recurs la un şiretlic, şi am rugat pe cineva sa-mi facă rost de negaţie, de negaţia de la primărie, de dovada faptului ca nu iau alocaţie de sector unde a fost alocat spitalul. Ceea ce a enervat destul de tare vrăjitoarea.

Ziua a patra.

Este remiză, eu nu am reuşit să obţin negaţia, dar nici vrăjitoarea nu m-a convins să mai fiu femeie.

Ziua a cincea.

Dacă nu ma mişc nu voi scăpa niciodată de vrajă. Aşa că pornesc la drum, după ce dis de dimineaţa fac un ocol pentru negaţie. Noul set de acte trebuie obtinut de la primarie, asa ca in prostia mea pornesc spre primarie. Ajung devreme, stiu locul, este fostul sediu al CC al UTC, frumos loc, locul unde erai chemat sa-ti ridici premiile de la olimpiade 🙂

De bun augur, de data asta este olimpiada stampilelor faza pe sector. Curaj! Intru in primarie, pe pereti avizeze de mediu pentru pasajul de la Drumul Sarii, oau ce vesti bune:

“Pentru alocatii? Aici?”

“Drumul Sarii 2”

“La starea civila?”

“Nu o statie mai incolo!”

Ies dezamagit, la fel de dezamagit ca dupa primirea premiilor de la olimpiadele de sector.

Dar langa primarie, am un licar de speranta, o baraca somptuoasa din termopan pe care scrie: BIROU UNIC.

Si nu rezist, daca este birou unic atunci la ce o folosi, de ce este unic? Intru.

“Pentru alocatii?”

“Drumul Sarii 2”

Ies vesel, biroul unic nu este unic.

Ma indrept spre capatul aventurii. Dar totusi am o sclipire. Ma opresc la starea civila:

“Pentru nou nascuti?”

“Biroul numarul noua”

Intru.

“Pentru?”

“Nou nascut”

“Aveti Livretul de famile?”

Întotdeauna m-am întrebat la ce foloseşte livretul de familie. Astăzi este ziua cea mare. Voi afla. Bebeluşul este acum trecut şi în livret.

Liniştit îmi continui drumul, şi reuşesc, ajung înainte de ora 13 la cei care imi vor rezolva toate problemele, este perfect, nu este coada. O fată amabila imi da trei cereri care trebuie completate cu aceleaşi date, nume prenume, cod numeric personal, etc, date ce vor fi introduse de trei ori in calculator. După care vine momentul adevarului:

“Aveţi toate actele?”

“Sper :)”

“Copie după certificatul de naştere al primului copil?”

M-au prins. Niciodata nu te poti gandi la toate.

“Pana la ce ora aveti program?”

“Pana la ora doua.”

Farmecul personal l-am pierdut cu doua zile in urma, asa ca fac o fata acra, atat de acra incat fata simte nevoia sa faca ceva:

“Puteti veni si dupa ora doua, dar bateti in geam ca sa vina cineva…”

Nimic nu se poate face fara sacrificii, asa ca alocatia pe prima luna deja o cheltuiesc cu folos, iau un taxi ca sa aduc copia.

Nimic nu este mai intreuctiv decat un taximetrist cu chef de vorba, poti afla revista presei din ultima luna, si revista presei de luna asta e extrem de interesanta.

Se face ora doua, si prin miracol reusesc, reusesc sa depun cererea, si sa am toate actele, in sfarsit vrajitoarea poate sa moara de ciuda, de luni voi fi iar eu, aventura s-a terminat.

Advertisements

One Response to “Femeie pentru o zi!”

  1. casargoz Says:

    Acte inregistrare nou nascut:
    La spital: Buletinele amandoua, certificat de casatorie.
    La primarie: Hartia de la spital + buletine + certificat de casatorie + timbru fiscal de 1 leu.
    🙂
    Sau cel putin de asta a avut nevoie Casargoz.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: