Frumoasa jurnalista-Monolog despre ierahia valorilor in presa.

  1. Cel mai drept este cel mai frumos
  2. Respecta limita
  3. Urăşte hybrisul
  4. Nimic in exces

Templul din Delphi

Toate lucrurile ce se cunosc au un numar: fara un numar nu ne-ar fi cu putinta sa cunoastem sau sa gandim nimic.
Philolaos ( sec V ac)

Pe primul loc in preferintele cititorilor Romaniei Libere se afla articolul despre un mare om de afaceri si printesa lui cea lipsita de proportii. Sa fie secretul frumusetii lor un numar de cont in banca? Sa fie o frumusete de tip Apolinic sau Dionisiac 🙂 Sau si una si alt, ea frumoasa precum Appolo si el urat precum Dionissos cel plin de excese? Probabil ca doar cosbuc are dreptate: “Nu cerceta aceste legi ca’nebunesti de le’ntelegi!”

Se pare ca presa romana a schimbat ierahia valorilor cu ierahia banilor, sau poate comunismul ne-a schimbat atat de mult incat nu mai avem nici un sitem de valori, nici un reper moral, sau mai grav false repere morale de tipul omului sarac si cinstit.

Pana si frumusetea a fost distrusa. Este greu sa-ti revii dupa 50 de ani de estetica a uratului, din mucigai si din noroi comunistii au creeat valori noi. Dar ce-i tot dau atata cu comunistii, comunistii in sus comunistii in jos. Dar nu gasesc alt termen daca aveti voi unul ma putei ajuta.

E frumoasa valoarea banilor altora? Nu pot aprecia lucrurile pe care nu le pot numara. E mai frumoasa o fata fara riduri decat fatada Universitatii din Bucuresti? NumaiVitruviu ne poate raspunde la astfel de intrebari.

Frumos este ceea ce ne este mereu drag

Euripide (sec V AC) Bacantele

Imi va fi draga mereu nevasta miliardarului nebun care va divoarta la un moment dat si va aparea la televizor in nu stiu ce nou postura, sau imi vor fi dragi nu stiu ce personaje la al nu stiu catelea divort?

Va garantez ca nu.

In fiecare zi cineva ajunge pe blogul cautand numele unei ziariste in care s-a aruncat cu noroi prin blogosphere si care pe care din nefericire le-am preluat. Se cauta poze si lumea vrea sa vada macar o poza. Ce ar fi trebuit sa fac sa sterg postul? Nu, pentru ca eu stiu, frumsetea adevarata nu este atinsa de noroi, si in nici intr-un caz nu tine de exterior, frumusetea adevarata vine din alta parte. Cei ce astazi arunca nu noroi sunt cei ce ieri spuneau ca Eminescu este un sifilitic maniaco-depresiv, si totusi frumusetea lui a rezistat mai mult decat noroiul aruncat.Deci nu am sters postul, e inutil, daca place place indiferent de ceea ce face.

Oricum mi se cam face sila cand vad ca toate ziarele incep sa devina tabloide. Nimic din ceea ce apare in presa nu mai imi place. Mie imi place de exemplu politica caci dupa cum spuneau grecii vorbind despre frumusete:

“Cei oare intelepciunea, sau care dar din partea zeilor e mai frumos pentru oameni decat acela de a tine mana pe capul dusmanului infrant? Ceea ce e frumos ne e mereu drag.” (tot Euripide 🙂

Asa ca prefer sa vad eternul serial numit politicieni aflati la guvernare.

“Ce-i frumos e iubit, ce nu-i frumos nu e iubit”

Imi plac articolele ce prezinta numere, numerele reprezinta frumusetea.

“O data cu Pitagora ia nastere o viziune estetico-matemateica apra universului:toate lucrurile exista pentru ca ele reflecta o ordine; si sunt ordonate pentru ca prin ele se manifesta legi matematice, care reprezinta conditia si a existentei si a Frumusetii totodata.”

Umberto Eco

Si atunci cum sa mai discutam de haos, de dezordine, de tarisoara noastra, Romania!

Culmea este ca si haosul traieste in armonie, si mai si haosul traieste paradoxal in ordine, dupa cum a descoperit Cantor pentru a innebuni sau Mandelbot pentru a ne fascina. Exista haos si haos, haosul ordonat este frumos, pentru ca este reprezentabil numeric…

Dar ce sa ma fac doamne eu…

caci haosul descris in pr4esa din romania nu poate fi reprezentat in numeric. Este haos total si dezorganizat, fara frumuste si fara valaore. Un concept nou de estetica uratului, accidente si crime, bani si lipsa de armonie, aroganta (hybris) dincolo de limite, excese care ne uluiesc, totul intr-o lume in care a fi drept este un concept ce tine de justitie si nu de morala.

Este presa un fel de “freak-show” unde ne sunt prezentate exceptiile de la natural si alte ciudatenii. Unde ziaristii care se documenteaza sunt exilati departe de vazul lumii la ziare fara audienta.

Desigur dac iti faci munca prea serios poti sa cazi, sa fi luat la misto, sa devii ratusca cea urata.Oricum mai bine decate editorialele de duminica stochastice ale unui mare analist politic.

Unde vreau sa ajung? Nicaieri 🙂

Da-ti vina pe Queen:

Teo torriatte konomama iko
Aisuruhito yo
Shizukana yoi ni
Hikario tomoshi
Itoshiki oshieo idaki (
Let us never lose the lessons we have learned)

(Let us hold on to each other as life goes by
my love,
the night is falling
but light the fire that burns inside us
and treasure the knowledge that we have gained. )

Cuin si Stefan Ciocan de la Romania Libera:

“De multe ori am auzit din partea oamenilor simpli, consumatori de presa, ca argumet de nezdruncinat: “E adevarat, domnule, ca am citit eu in ziar!”. In ultimele zile, am avut si reprezentarea “adevarurilor” enuntate de presa si in special de jurnalistii din Bucuresti, care ingurgiteaza fara sa mestece tot ce vine pe fluxurile informationale. ”

Durer Melancolia.

Sa faci jurnalism probabil te poate consuma, te poate epuiza, te poate distruge atunci cand incepi sa te identifici cu subiectele despre care scrii. Poate de poate duce la melancolie precum in gravura lui Durer. Dar din pacate suntem invadati de un alt fel de frumusete, frumusestea care da bine pe sticla, frumusetea dionisiaca, frumusetea care dispare atunci cand incep sa fie emise pareri, sau cand sunt spuse doua vorbe din gandirea propie, frumusetea care dispare pentru ca nu place mereu, frumusetea care ne omoara dupa cinci minute, frumusetea care alearga dincolo de limite, frumusetea aroganta, frumusetea excesiva, si mai ales frumusetea nedreapta, oamani buni salvati-ma, atata frumusete in presa o sa ma omoare:)

Imi contruiesc memoriile prin prezent. Sunt pierdut, abandonat in prezent. Incerc in van sa fiu in trecut. Sunt fara scapare.

Jean-Paul Sartre

Advertisements

4 Responses to “Frumoasa jurnalista-Monolog despre ierahia valorilor in presa.”

  1. Cold. Says:

    Pe rand ca postul e lung :).
    In primul rand, in Romania nu exista jurnalism profesionist ci jurnalisti profesionisti care se conformeaza sau emigreaza dupa caz – in curand (cu tona de optimism aferenta) vom avea si jurnalism profesionist.

    In Romania nu s-a facut niciodata politica, in Romania s-a alimentat competitia intre actorii politici si interesele lor de conjunctura.

    Cat despre gravura lui Durer… intotdeauna mi-am imaginat ingerul mai mare – nu stiu de ce el l-a facut atat de mic – opinie la libera interpretare a cititorului.

    Cat despre Sartre – am sa fiu partinitoare si am sa ma folosesc de Paul Johnson – era un geniu, dar nu se descurca sub nici o forma cu lucrurile practice in ideea in care ii trebuiau instructiuni sa-si faca inclusiv cafeaua pe care nu reusea s-o si fiarba :). Traia, ce e drept, in prezent – numai ca traia in prezentul lumii lui – diferenta subtila de semantica, demna de luata in seama atunci cand decidem sa-l urmam/ citam pe Sartre.

  2. casargoz Says:

    E cel mai magulitor comentariu pe care l-am primit in ultima vreme. Considerand ca este apoape singuru; din anul 2007.
    Dar tot nu inteleg de ce trebuie sa se conformeze jurnalistii. Cati din cei ce au terminat o facultate jurnalism au incercat sa-si faca un ziar propiu? Just for fun. Cati scriu doar de dragul de a scrie?
    De cand cu blogul ma simt ca un scolar in clasa a patra care are o revista, nu scot nici un ban, ma citesc cel mult 40 de colegi, si ma distrez teribil, cand ei comenteaza. Just for fun, placerea jocului:)
    Dat despre Durer daca nu era Umbero nu l-as fi descoperit niciodata, dar cum sa citesti pendulul si sa vezi cartea de arta pe care personajul din carte o scria si sa nu citesti un pic despre ceva necunoscut.
    Cat despre Sartre, ce sa mai spun altceva decat ca a fost un om sovietic care a trait in capitalism, pana cand a inteles cu adevarat ce insemana comunismul.

  3. Cold. Says:

    Conformismul nu este un imperativ dar este… sa spunem mai la indemana.
    Cat despre “dragostea de cunoastere” sau, in termenii tai, despre scrisul de dragul de a scrie – se mai practica, insa unii il practica in intimitatea agendelor – ofera, ce e drept un minim de certitudine al propriei valori afisate in oglinda, dar asta este doar o jumatate de drum – recunoasterea nu vine odata cu demersurile independente – sunt exceptionale cazurile in care se intampla asa.
    Referitor la Pendulul lui Eco… n-am avut rabdare. O data l-am dat pe “Povestea unui om sfarsit” a lui Papini si o data pe “Fructele pamantului” a lui Gide. Pur si simplu intro-ul imi taie cheful – am senzatia ca l-a diluat, ori Eco in genere nu dilueaza textele…
    Iar Sartre, nu stiu daca e sovietic… a esuat in comunism – asta e altceva. Dupa mine Sartre, cu toate incercarile lui, ramane apolitic, sau afon politic – depinde de context.
    Ma bucur ca ti-a placut comentariul precedent.

  4. casargoz Says:

    Intimitatea agendelor poate deveni carte sau scenariu de film. Mai exista speranta. Dar ce vor zice peste 10 ani? Ca in tranzitie s-a produs literatura de sertar.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: