Poveste de Craciun II

Intr-o zi, dupa joaca, căţeluşul si pisicuţa au ajuns la ai acasă unde ii aşteptau părinţii,

“Repede in pătuţ” au zis aceştia fără să stie prin ce aventuri trecusera pisicuţa si căţeluşul.

“Mami, tati, dar noi vrem să ne spuneti o poveste.”

“Bine bine, aducem lăpticul si va spunem o poveste”

” A fost odată ca niciodată un căţeluş si o pisicuţă. Si într-o frumoasa zi de iarnă au plecat sa gasesca norul stelutei. Si cum mergeau ei aşa prin pădure la un moment dat au văzut un copac mare…”

Si căţeluşul si pisicuţa au adormit…

Si au ajuns in tara nicaierea , direct in pădurea celor 100 de stejari. Si cum se plimbaiuu prin padure au vazut pe cineva cu pelerina rosie care zbura prin padure.

“Supermelcc!” zise pisicuta.

“Supermelc? Superman.” o corecta catelusul

Unde mergem? Unde mergem? intreba pisicuta.

Mergem sa ne jucam cu ursuletul.

Si cum mergeau ei asa prin padure, brusc, i-a atacat un gadilici. Si i-a gadilit i-a tot gadilit de se tavaleau pe jos de atata ras, constienti de pericol insa pisicuta si catelusul au fugit de gadilici, si cum fugeau ei prin padure…

Au mai intalinit un gidilici, dupa cateva gadileli au reuşit sa scape, si sa ajungă iar pe cararea din padure. Curioasa pisicuta a inceput sa se abată de la cărare si a pornit prin desişul padurii.

“Iar o sa ne certe mai si tati, ca nu am mers pe cărare” ii spuse căţeluşul.

Dar deja era prea tarziu, cararea era departe si ei se ratacisera prin padure. Totusi cand isi pierdusera sperata ca vor mai gasi pe cineva cu care sa se joace in padure, in fata le-a aparut un bordei, care avea o placa mare la usa, si pe placa scria “Clubul celor ce urasc barbatii! Top Gun school – 100 de copaci ”

“Ce scrie?” intreba pisicuta.

“Cred ca este o scoala.” zise catelusul recunoscund cuvantul din cartea de engleza cu poze.

Fara voia lor catelusul si pisicuta nimerisera la scoala de vrajitoare rele si foarte rele.

Flamanzi si obositi catelusul si pisicuta intrara in casa. Dar surpriza nu gasira pe nimeni, desi inautru arata mai ceva ca in desenele animate. Harta padurii celor 100 de stejari si zeci de butoane rosiii, verzi si albastre, erau chiar si butoane galbene. Fericit catelusul uita de oboseala si se apuca de apasat butoane, iar pe harta incepura sa apara ba poze de gadilici, ba poze de pacalici, ba chaiar poze de gadilicioi, semn ca intreg arsenalul vrajitoarelor functiona.

“Opreste-te” ii spuse pisicuta. Daca se strica cine o sa repare?

Pus pe ganduri catelusul a inceput sa caute ceva de mancare prin casa, si a cotrobait si a tot cotrobait si n-a gasit nimic de mancare, numai ceva lapte dietetic pentru pisicuta, si multe chestiii vegetale, nici un pic de carne, nici un osicior, cel mult varza si ceai.

Supărat căţeluşul ii spuse pisicutei:

“Nu-mi place aici, nu e nimic de mancare, hai acasa!”

Pisicuţa care se săturase de atâta lapte se simţea deja confortabil in casa vrajitoarelor, dar nu putea sa-l lase singur pe catelus, desi era mai mica stia ca fără ea căţeluşul s-ar fi rătăcit.

Si uite  asa au scapat ca prin urechile acului pisicuta si catelusul de vrajitoarele din padurea celor 100 de stejari din tara nicaierea.  Fara sa stie catelusul si pisicuta vizitasera casa vrajitoarelor in timpul cand vrajitoarele erau plecate la lucru.

Dar drumul inapoi spre casa nu era lipsit de pericole, mai intai  pisicuta si catelusul au trebui sa se lupte cu un gadilici, si cand credeau ca au scapat ceva rau s-a intamplat.

Ajunse acasa si vazand mizeria din casa lor vrajitoarele au trimis arma lor magica pentru a-i pedepsi pe catelus si pe pisicuta:SOMNORICIUL.

Obisnuiti deja cu aparitiile de gadilici din padurea celor 100 de stejari catelusul si pisicuta nu au sesizat pericolul, si aproape ca Somnoriciul i-a adormit instant. Dar catelusul  a reusit totusi sa scape de somnoriciul ce-i dadea tarcoale pe la gene. Apoi  trezit-o pe pisicuta si au inceput sa mearga cu speranta ca vor gasi  cararea. Dar nici vrajitoarele nu s-au lasat mai prejos, si au trimis un nou somnorici cu oarmata de gadilici si gadilicioi ca trupe de sprijin.

Apropape aproape sa fie prinsi de armata de gadilici, pisicuta chiar simtea gadilituri pe la talpi, camd au vazut deasupra lor norul stelutei.

“Erau salvati! ” Si nu-si mai doreau nimic alceva decat sa meraga spre casa…

“TREZIREA!, E TIMPUL SA NE SCULAM SI SA MERGEM LA GRADINITA!”

“Mami, tati, am visat norul stelutei!”

“Bine, hai la spalat acuma…”

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: